Izvorul curge domol,
păsările stau zgribulite
pe crengile unui copac dezgolit,
pământul arată trist, obosit,
iarba își cântă ultimul cânt
și frunza năucită își dă sufletu-n drum,
întrebând:
A fost viața o glumă,
o simplă întâmplare dintr-o mișcare?
Proastă mai e frunza, zice-un om deștept,
cum să înțeleagă
că din primăvară și până-n toamnă
e hărăzită viața ei întreagă?
