Dragostea mea ce mare – volum de poezii, publicat 1998, România.

Conciziunea, cum mai precizam, lipsa de ostentație și de aici profunzimea demersului liric sunt calități indiscutabile care aduc o rază de lumină în epoca de tranziție din sufletul nostru.

Aurel Gagiu    

 * * *

Iubirii nerealizate și prietenilor pierduți, frumoasei tinereți și speranței ivite „ca lumina (…) prin fanta unei colivii”, Vavila Popovici le-a dedicat poeziile egale ca mărgelele din lemn dintr-un rozariu, la capătul căruia se regăsește monotona și austera ei solitudine.

Marian Barbu    

 * * *

 FLORILOR DE CÂMP

Te-ai dăruit nimicniciei,
stupidului anonimat
încrezător în forța lui banală,
pe când spiritul nemuritor
își cere dreptul
din omenești răsaduri…
Curând din piscuri,
ca un torent
dezamăgirea ta va curge…
Eu, florilor de câmp
am să le-nchin
o rugăciune.

 * * *

 ȘI LINIȘTE ȘI NIMENI

Ce trist coboară noaptea
în singurătate!
Nimic nu dă viață
recei încăperi.
Te caut și aștept
privirile-ți curate,
o rază caldă deie
pe umbra tristei seri.
Albe par toate-n reverie!
Sună glasuri de demult…
S-a-ntunecat,
e frig și liniște și nimeni.

 * * *

 VIS

Prin aerul planetei
tu treci.
O rază de soare
blând te aduce.
Te-ating cu mâini de vis,
te doresc cu dragostea
ochiului închis…
Tu nu te miri,
nu te bucuri,
nu plângi.
Dragostea
nu te mai poate atinge?
Întind palmele fragile şi reci…
Degetele se subţiază,
dragostea curge,
tu pleci!
Prin aerul planetei,
o rază de soare
blând te conduce.

 * * *