Jurnalul unei veri – volum de proză, publicat 2005, Romania.

Nu mă ocup în special cu memoralistica, dar cred că este o minimă obligație, ca ziarist, să parcurg cartea “Jurnalul unei veri”, pe care mi-o trimite, cu eleganță, distinsa scriitoare Vavila Popovici… Răsplata lecturii este cu atât mai mare, cu cât noua carte este cu adevărat bună.

 Mihai Golescu

 * * *

 „(…) Aceeași viziune despre lume și viață o întâlnim și în recentul Jurnalul unei veri, în care autoarea se declară adepta teoriei creaționiste, depășindu-și clipele de spaimă (generată de nesiguranța vieții!), nimic nefiind întâmplător în propria-ne devenire, libertatea putând fi obținută în debarasarea de teamă, de minciună și ipocrizie. Pentru aceasta, autoarea ne consiliază a nu uita niciodată că ești om, dăruindu-te cu toată ființa iubirii – aici aflându-se misterul fericirii, devenirea fiind concepută dialectic ca o spirală, în care noi reprezentăm doar un punct. Un loc aparte în însemnările sale jurnalistice îl ocupă – ca și în poezie – încercarea de a descoperi răspunsul la întrebările esențiale ale vieții, ceea ce explică numeroasele îndemnuri parenetice presărate de-a lungul amintirilor: A evada din concret spre mister este minunat! Este o încercare de zbor! Sau poate o fugă de realitatea terestră – ne asigură autoarea. În sprijinul ideilor sale, autoarea își prefațează majoritatea însemnărilor de moto-uri extrase din operele scriitorilor care au ajutat-o să depășească (prin scrisul lor) ciudățeniile devenirii: „Învățând să trăiești frumos, vei știi să mori frumos” – sună unul din ultimele moto-uri – al lui Confucius. Și în încheierea acestui succint comentariu, nu găsim altceva mai potrivit decât reproducerea ultimei fraze din Jurnal: În fiecare moment al vieții, chemăm dragostea! Începem prin a o visa, apoi o trăim și mult mai târziu… o amintim.”

 Simion Bărbulescu
(în revista Axioma, Prahova, iunie 2005; ian. 2006)

 * * *

Jurnalul unei veri. Jurnalul unui suflet care a uitat să-și amintească bătaia timpului. Jurnalul unui vis care nu apune niciodată. Jurnalul unui sentiment pur, plin de noblețe și de gingășie…
Nu pot percepe puterea divină pe care Dumnezeu o răsfrânge în raze tandre și pline de culori, în reflexe asupra distinsei scriitoare, doamna Vavila Popovici. O mână fermecată, o minte ageră, un glas aparte, o privire pătrunzătoare și o figură impunătoare…
Viața noastră este o carte ale cărei pagini se confundă cu sufletul. Scriitoarea ne oferă un spectacol al vieții pe o scenă care are nevoie de spațiul de dincolo de rațiune…
Cartea „Jurnalul unei veri” este un angrenaj. Rândurile negre de pe hârtie sunt niște forțe care se combină, se descompun, lucrează. Un rând muscă, altul strânge și presează, altul te antrenează, și te subjugă. Un joc al cuvintelor, un joc de-a cuvintele, un jurnal al sufletului care acumulează trăiri prea puternice ca să nu le împărtășească. O călătorie înseamnă cunoaștere, înseamnă dragoste. Pentru că totul se rezumă la iubire… „În fiecare moment al vieții chemăm dragostea! Începem prin a o visa, apoi o trăim și mult mai târziu… o amintim”.

 A. P.

 * * *

 …Trei idei majore sunt evidente în structura cărții: iubirea – credința – educația. În jurul acestora se formează nucleul comunicării, se dezvăluie concepții, se înaintează în istorie, cultură, muzică, literatură și religie. Există o tehnică în construcția capitolelor, în sensul că multe încep și sfârșesc prin descrieri de natură de o fermecătoare poezie, având funcția de a restabili relația cu Marele Tot.

 Renata Alexe    

 * * *