MA RUGAM

Noapte_cu_luna

Luna înveșmântată în mantia albastră

cu stele presărată, mă privea îndelung.

În lumina strălucitoare a ochiului său

mă scăldam

și-n fața icoanei cu chipul lui Iisus,

mă închinam.

Pentru viața încărcată cu umbre,

iertare ceream,

pentru clipele luminoase ale vieții,

Îi mulțumeam,

pentru pământul – cartea înțelepciunii noastre –

mă rugam,

pentru lumea toată,

ca Domnul liniștea să reverse, să ne ierte rătăcirea,

să nu mai curgă atâtea lacrimi,

să nu pierdem liantul vieții – iubirea.

 

Sora mică a pământului mă privea îngândurată.

 

About The Author

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.