VIITORUL NE BATE LA UȘĂ

„Cu cât mai adânc poți privi în trecut, cu atât mai departe poți privi în viitor” – Winston Churchill

     Nimic nu va reuși să schimbe planurile Moscovei, să-l silească pe Putin să ordone retragerea totală a armatei din Ucraina, decât înfrângerea totală, sunt de părere unii analiști politici. A fost provocat un război și războiul, se pare că va continua, până la înfrângerea uneia dintre părți angajate în această crudă altercație.

     Ministrul german de externe și-a exprimat viziunea: „A venit timpul să construim pe mai departe UE, inclusiv prin renunțarea la principiul umanității în ce privește politica externă”. Nu sună ca Legea talionului: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” care constă în reciprocitatea crimei și a pedepsei?

Se poate pune capăt situației actuale și prin măsuri drastice. În loc de tactica „Manu militari”, a se folosi tactica „Manu armament”. Și în acest mod se poate instala pacea. Cancelarul federal al Germaniei a subliniat clar: „Acest lucru este necesar acum. A fost o decizie corectă să fie luată acum și în această situație.” Populația țării a susținut această decizie, fiind de acord cu dreptul Ucrainei de a exista ca stat.

     În zilele noastre se remarcă un puternic naționalism care include pe alocuri rasism, șovinism, separatism, de-democratizare, autoritarism. Poate ar fi necesar a se face la urmă un plan de pace care să mulțumească pe cât posibil toate țările, să domolească agitația și dezbinarea, plan  care odată elaborat, să fie și respectat. Dar pentru aceasta ar fi nevoie de voință a-l face, de analiză serioasă, de muncă, efort. Și făcut în folosul păcii globale, a înțelegerii că numai stabilitatea poate aduce liniștea acestei lumi, și nu interesele egoiste ale unor țări; dorința de bine și nu cultivărea/răspândirea relei credințe a unora, de furt și stăpânire.

     Am scris cu câțiva ani în urmă despre momentul când răsfoind filele câtorva cărți, dintr-o carte au căzut câteva foi cu Testamentul lui Petru I, țarul Rusiei (1672-1725), publicat în anul 2008, în revista „România Literară” – revistă de cultură din România. Despre acest țar al Rusiei se spune că a cunoscut, de la primii pași, oroarea, violența și minciuna. Testamentul datează din 1725, a fost adus la Paris de către ambasadorul Franței la Petersburg și predat Regelui Ludovic al XV-lea. De el au luat cunoștință toți conducătorii Europei care au urmat, politicieni, oameni de cultură, istorici. Să ne reamintim acest Testament:

   „În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștri moștenitorii Tronului, Guvernanților și nației rusești. Marele Dumnezeu, de la care avem existența și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va ajunge la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere…

Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită. Eu le las instrucțiunile următoare pe care le recomand la a lor luare a minte ca să le păzească cu statornicie.

A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la război… Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire.

A chema prin toate putincioasele mijloace, de la națiile cele învățate ale Europei, Comandiri în vreme de război și oameni învățați în vreme de pace, spre a face ca nația rusească să capete foloase de la celelalte nații, fără a se pierde nimic din ale sale proprii.

A se amesteca în toate pricinile și dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care fiind mai în apropiere, interesează mai cu seamă.

A vârî vrajba în Polonia, a hrăni în ea tulburări necontenite; a câștiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor și a-și face partizani în Polonia… Dacă puterile vecine s-ar împotrivi să le împace împărțind-o cu ele…

A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele Suediei și a ști cum să se facă ca însăși ea, Suedia, să-i deschidă război, spre a-i găsi pricina de a o subjuga… A dezbina Suedia de Danemarca și, cu luare aminte, a hrăni rivalitățile lor.

A însoți Prinții ruși întotdeauna cu prințese din Germania spre a înmulți influența noastră acolo… să se unească de la sine la pricina noastră.

A căuta alianța de comerț cu Englitera, mai mult ca a oricărei alte Puteri, pentru că ea are mai mult trebuință de NOI… a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație și comerț.

A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Mării Baltice și către Sud pe marginea Mării Negre.

A se apropia cât mai mult de Constantinopole și de India, că acel ce va stăpâni acolo, va fi adevăratul stăpânitor al lumii (…) A străbate până la golful Persic, a restatornici de se poate comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care este magazia lumii…

A căuta și a câștiga alianța Austriei, a o sprijini în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania… iar prin taină a întărâta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei…

A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa și a nimicii pretențiile ei când vom subjuga Constantinopole…

A face pe toți grecii dezbinați ce sunt împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipsească de ele și a se reface sprijinul lor și a intermedia o asociație universală, aceștia vor fi tot atâția prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei.

După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărți cu ele imperia lumii, măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine… Rusia să se ajute cu ele pentru a le desființa pe urmă …

Dacă amândouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face să se slăbească una pe alta… Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei…”

     Cât orgoliu și păcătuire să vorbești în numele Prea Sfintei și Nedespărțitei Treimi, dorind veșnice războaie și veșnice cuceriri/înrobiri! Dar, ideile Testamentului lui Petru cel Mare le regăsim în politica externă a Rusiei de-a lungul secolelor XVIII-XX, dar și la începutul mileniului doi.

     „Morbul grandorii și al cuceririi lumii, semănat în conștiința națiunii ruse de către Petru cel Mare, se dovedește a fi, peste veacuri, insidios și persistent!”, scrie în același articol din revista România literară.

     Trebuie să se știe ceea ce confirmă datele istoriei și anume că formidabilul efort politic și militar al lumii libere, condusă de Statele Unite ale Americii, a putut opri realizarea unui punct din Testamentul lui Petru, cel cu privire la „Imperialismul lumii”.

     Regimul comunist instalat prin forță și teroare în România, în anul 1945 a însemnat înrobirea economică și politică a țării, lipsa de libertate și dacă mai rezista un timp, țara putea fi,

probabil în două etape, anexată Uniunii Sovietice.

     Am uitat nedreptățile acelor vremi, jaful început de pe atunci, sutele de mii de oameni – crema societății – întemnițați și uciși prin metodele practicate în Răsăritul țării noastre? Cine nu cunoaște istoria țării sau o uită, degeaba-și trăiește viața, el fiind dușman sieși și celorlalți din jurul său!

     Marele istoric român Nicolae Iorga spunea: „Un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete”. Sunt multe evenimente din trecut care trebuie amintite și spre care trebuie să ne îndreptăm atenția, pentru a evita greșelile care se por face în lipsa concentrării atenției asupra lor, deoarece cei cu intenții războinice, cuceritoare, stau la pândă și așteaptă momentele vulnerabile ale politicii unor țări.

Să privim cât mai adânc în trecut, fiindcă viitorul ne bate la ușă!

Rate this post

About The Author

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.