PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA

„De la lipsa de omenie la golănie, nu este decât un singur pas.”
– Nicolae Mareș

     Prostia conform dicționarului este starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură, este nătângie, este ignoranță, este comportarea, exprimarea care denotă o astfel de stare. Unii afirmă că, după logica Părinților Bisericești, prostia cade în sarcina unui demon – demonul prostiei. Avantajul prostului față de omul deștept este acela că întotdeauna el este mulțumit de ceea ce face și de ceea ce se face. Mulți politicieni se bucură de acest epitet, Napoleon Bonaparte chiar spunea că „Prostia nu e un handicap în politică”. E drept că întâlnim foarte mulți oameni neaveniți pentru politică, dar care luptă cu îndârjire să dobândească titlul de politician și să-l și mențină. Și-apoi, dacă inteligența are limitele ei, prostia nu le are, așa încât și dorința de a redeveni politician merge până la cedarea forței trupești…
   Ne naștem neștiutori și cu timpul devenim a câte ceva știutori. Niciodată și nimeni atotștiutor, fiindcă Acela este Unul, Cel care ne-a permis cunoașterea. Cine se naște prost, rămâne de obicei, tot prost. Totuși, stăruința de a nu muri prost este posibilă. Cum? Luând seamă la ceea ce se petrece în jurul tău și a învăța câte ceva.
   Proștii există și pentru a ne da seama cât valorează un om deștept. Unii, politicieni mai isteți și corupți, consideră că este nevoie de proști fiindcă ei pot fi ușor manipulați, cumpărați.
   Golănia este impertinență, obrăznicie. Golanul calcă orice lege a bunei cuviințe, ia în brațe libertatea totală, nu are limite în comportament și nici în vorbire. Golănia este lipsa de omenie; golanului plăcându-i anarhia, aderă ușor la ea. Și unde sfârșește omenia, începe răutatea, dar și violența să-și arate colții.
 Vorba lui Pascal: „Dacă Dumnezeu voia, fixa spiritul într-o frunză”, sau într-o insectă, sau i-l dăruia unui animal, dar Dumnezeu l-a dăruit făpturii omenești întru înfrumusețare, întru crearea binelui pe acest pământ pe care să-l iubească, să-l muncească pentru a-i culege roadele și a se bucura de ele. Și această făptură omenească, în golănia ei, dărâmă frumuseți create de predecesori. Jalnic!
   Te naști într-un loc, el devine sfânt pentru tine, dar pot interveni forțe care te alungă din acel loc, și cum a spus atenianul Socrate: dacă omului nu-i vor plăcea legile statului „să-și ia ale sale îndată și să se ducă aiurea ori unde voiește”. Dar, acolo unde se duce, odată primit, trebuie să se supună regulilor de viețuire, legilor acelui loc, adică să-l iubească și să-l respecte pentru a se simți bine și a fi fericit printre semeni. Or, ce se petrece acum în America este un adevărat extremism. Dar nu numai în America, ci și în alte țări europene. Într-un eseu scris cu ceva timp în urmă, defineam extremismul ca o atitudine, o doctrină a unor curente politice ce desemnează idei sau acțiuni considerate extreme, exagerate sau utopice și neadaptate la lumea reală. Cel mai adesea se propagă cu metode violente și agresive care au ca scop o schimbare radicală. Și mai spuneam că într-o democrație sunt acceptate toate formele de grupări, atâta timp cât ele sunt într-o stare relativă de echilibru. Iată însă că starea s-a dezechilibrat, acțiunile întreprinse în ultimul timp au zdruncinat armonia existentă până acum.
   Mai sunt și politicienii de stânga americani – activi, mai abitir decât cei din Europa. Am scris demult despre acest pericol care de abia se ivise, dar perfidia oamenilor din aceste grupări a făcut să fie ascuns pericolul, așa încât el a fost ignorat. Stânga americană a luat, într-un fel, sub umbrela sa și organizațiile rasiste, extremiste, este împotriva poliției care luptă să instaureze ordinea în locurile în care au fost incendiate clădiri, demolate statui și, conștient sau inconștient vrea distrugerea economiei americane, drum liber făcând delicvenței, sărăcirii oamenilor pentru a-i putea conduce cu ușurință, asigurând drum liber și ascensiunii planetare a comunismului chinez. Este un nou mod de asalt al comuniștilor, de data aceasta cu sprijinul comuniștilor din alte țări și a grupărilor extremiste. Poate ar trebui să le fie rușine oamenilor mari care trădează interesul țării, în favoarea stângii comuniste. Le-au fost spălate creierele, sau nu sunt de acord cu politica îndrăzneață a președintelui ales și au preferat trădarea? Generali și amirali s-au exprimat împotriva președintelui. Așa sună oare regulile militare? Nu se știe că Social-democrația e anticamera comunismului? Sau, cum a spus filozoful român: „Social-democrația e laptele bătut al comunismului”.
   Decât realegerea lui Donald Trump, s-ar prefera un război civil și o țară în ruină? Cum adică să-și permită Trump să-și asume sarcina de a salva Statele Unite? De a-i menține statul anterior de „First America”? Or, dacă America va fi ruinată, se va ruina întreaga civilizație occidentală, viața va fi tulburată, oamenii vor da în vileag din nou brutalitatea de care sunt în stare. Unii miliardari și antreprenori (s-a scris în ziare) au schimbat foaia, sperând într-un în capitalismul corupt. Ziare și canale de televiziune fac propagandă dușmănoasă președintelui, în loc să fie neutre, să-l ajute în restabilirea ordinii în țară. Un jurnalist bine intenționat scrie: „Realitatea de pe străzile americane e, de luni de zile, cu totul alta decât o descriu democrații şi ziariștii presei mainstream. De la Oakland la Portland, pe bulevardele și în piețele metropolelor cuprinse de flăcările răzmeriţei antitrump răsună „Moarte Americii”, sloganul fundamentaliștilor iranieni care au luat cu asalt, acum 40 de ani, ambasada americană de la Teheran”. Cine sunt cei ce pot striga/dori aceasta? Care este starea/cauza care a determinat acești indivizi să strige? Prostia, golănia,  sau și una și cealaltă? Și dacă există anumite nemulțumiri, ele pot fi revendicate pașnic, fără a destabiliza țara. Golănia desigur adoptă cu ușurință răutatea, instigă la violență și la distrugere. Mai deunăzi au fost demolate atâtea statui valoroase. Demolatorii au fost oare conștienți de gestul pe care l-au făcut? Sau în spatele lor au stat câțiva provocatori, sau au fost înșelați, sau forțați să accepte asemenea monstruozități? Ce o fi fost în sufletele lor, când au trecut la actele de distrugere? Până când oamenii pașnici, iubitori de țară vor putea suporta incendierile, demolările, blasfemia simbolurilor religioase, steaguri naționale incendiate?
   „Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu”, spune Biblia (Petru, cap. 2;16).
   Fac o paralelă între Statele Unite și România. Și în România stânga a încercat periodic asaltul la acapararea puterii în scop totalitarist. La începutul lunii august a acestui an, Adrian Zuckerman, ambasadorul SUA în România a vorbit  printre altele despre faptul că sub conducerea președintelui Trump, Statele Unite și alte democrații din întreaga lume, printre care și România, au ales libertatea, cu credința în transparență, stat de drept și securitate. Punea întrebarea, uimit oarecum fiind de alte opinii, cum de nu se vede politica de expansiune teritorială a Partidului Comunist Chinez, lagărele de concentrare pentru uiguri, comportamentul în Tibet sau încălcarea drepturilor omului în Hong Kong?
   Ambasadorul american a adus laude la adresa președintelui României, Klaus Iohannis: „Președintele Iohannis, ca și Președintele Trump, a abordat această chestiune dintr-o perspectivă clară și informată din istorie. Eforturile Președintelui Iohannis de a încheia munca începută acum 30 de ani și de a curăța România de ultimii baroni roșii și moștenirea lor coruptă sunt lăudabile. Acum un an, Președintele Iohannis a promis împreună cu Președintele Trump să evite riscurile de securitate generate de investițiile chineze și implicarea acestora în rețelele 5G. Președintele Iohannis a fost la fel de clar când a spus: Nu vrem să ajungem ca sistemele esențiale să fie operate de companii care nu sunt de încredere”.
   Iar Partidul Social Democrat luptă și în prezent din răsputeri pentru putere, încercând diferite metode pentru reinstaurarea comunismului în România: Cu un ochi la Rusia și cu altul la China, ar putea să ajungă la strabism politicienii români.
   Cum poate un american care își iubește patria și un român care-și iubește la fel patria, să suporte lupta  perfidă a acestor indivizi? Nu se vede că, China comunistă reprezintă o mare amenințare pentru America și chiar pentru întreaga planetă?
   Românul Petre Țuțea spunea despre comuniști că ei consideră oamenii precum văcarii cirezile de vaci: „Cum poți gândi egalitatea absolută — că așa trebuie s-o gândești ca să fii comunist — când nici nu ieși bine în stradă și te-ntâlnești cu ea, cu inegalitatea?  (…) La comuniști sunt stăpâni și slugi, dar ei sunt ipocriți, escroci, tocmai pentru că afirmă că esența comunismului este egalitatea reală a oamenilor. (…) Comuniștii urmăresc egalitatea anarhică finală. Ăștia sunt comuniștii — anarhiști! Prin finalitatea lui, marxismul nu e ostil anarhiei, pentru că nu poți fi egalitar decât dacă ești anarhic”.
   Cuvintele „Moarte Americii” ascund un adevărat imperiu al groazei, al dorinței de instaurare a unui rău  cu numele de bine. Lipsa de cultură și educație a unora pervertește caracterul și ne trezim cu oameni care pot manifesta strigând din rărunchi aceste cuvinte, ca un blestem. Sigur se pornește de la o grupare anarhică, dar este de mirare cum americani, ieri iubitori ai patriei lor, cad sub influența acestor grupări nefaste. Cred că ar fi momentul să se trezească din nebunia care i-a cuprins, bulversând întreaga societate americană cu oameni majoritari doritori de pace și înțelegere. Cât timp va trebui omul deștept și cuviincios să-l suporte pe cel care dorește destabilizarea societății?
   Americanii nu-și doresc nimic mai mult decât refacerea țării și renormalizarea vieții lor grav afectate/răsturnate de pandemie, recesiune și violențe. O revoluție antiamericană care să însoțească și să desăvârșească criza nu poate fi dorită și trebuie evitată. Este necesară instaurarea ordinii. Sau cum ar spune un poet: „Oamenii în rătăcirea lor./  Și cel deștept alături de cel prost/ se prăbușesc în îndrăznețul zbor/ și nu-și mai pot vedea / mărețul rost”.
    Să luăm aminte la ceea ce a rostit Vicepreședintele Statelor Unite, Mike Pence, într-un scurt discurs: „America are nevoie de încă patru ani cu Donald Trump la Casa Albă”.

About The Author

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.