„Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, ca oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul.” – Fernando Pessoa
Am auzit că Presa a obosit! O fi adevărat? O fi vorba de o oboseală cronică? Sindromul apare mai frecvent la persoane de un tip comportamental caracterizat prin ambiție excesivă, antrenare în competivitate, persoane care muncesc mult și sunt totdeauna în criză de timp, care își fixează scopuri înalte, prea înalte, poate! Istoricul român Nicolae Iorga spunea că „drumul lung începe de unde ai obosit”, deci iată ce ne poate aștepta!
Dicționarul definește oboseala ca pe o stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens, sinonim cu: istovire, trudă. Iar odihna – considerată a fi tratamentul oricărei stări de oboseală, în special al celor care au dificultăți în a se relaxa, fiind într-o continuă stare de tensiune. Alții spun că cele mai bune rezultate în tratamentul acestui sindrom al oboselii, fiindcă totuși este un sindrom, îl are exercițiul fizic.
Sindromul oboselii cronice a fost consemnat pentru prima dată în secolul trecut, mai precis în 1934, dar studiul cu privire la incidența sa în rândul populației globului a fost extins abia după anii 1990. În 2020 a fost efectuat un studiu la nivel european pentru stabilirea răspândirii bolii în țările de pe Bătrânul Continent. Cele mai multe cazuri au fost identificate, de-a lungul timpului, în Europa și în Statele Unite, dar afecțiunea s-a extins și în țările asiatice, cât și în țări în curs de dezvoltare de pe continentul african. Este considerată o afecțiune severă, care se manifestă pe termen lung și poate avea efecte la nivelul mai multor sisteme din organismul uman. Persoanele care suferă de această boală manifestă probleme majore în desfășurarea activităților zilnice, unele dintre acestea fiind obligate să
stea la pat perioade mai îndelungate de timp, din cauza
stărilor de somnolență, oboseală fizică și psihică.
Medicii spun că simptomele oboselii cronice sunt: capacitate redusă de desfășurare a unor activități cotidiene, oboseala repetată la efort redus, amețeli și căderi din picioare. Oboseala cronică poate dura luni de zile, dacă ea este rezultată în urma unei activități dificile, sau chiar după ameliorări de tonus după perioade mai scurte de odihnă; ne vom confrunta cu insomnii, somn neodihnitor, stare de oboseală și somnolență de lungă durată, tulburări de memorie de scurtă durată, probleme de concentrare, senzație de confuzie („ceață mentală”).
În concluzie, oboseala este o afecțiune complexă și care poate afecta persoane aflate la diferite vârste, inclusiv copiii. Netratată, boala poate dezvolta complicații severe. Oboseala poate avea diferite cauze, dar și multe efecte. În acest sens să ne amintim de un vechi dicton al lui Seneca: „Un om obosit caută cearta.”
Persoanele care suferă de oboseală cronică nu sunt doar obosite – ci chiar incapabile de a-și duce viața zilnică în ritmul de până la ivirea bolii. Tulburările cognitive sunt cele mai debilitante – tulburări de memorie și atenție, afectarea vitezei de procesare a informațiilor și găsirea cuvintelor, probleme în înțelegerea limbajului, deteriorări la nivelul capacității de concentrare, asociate cu un sentiment general de disconfort și lipsa stării de bine.
Oboseala cronică, poate fi confundată cu tulburările
psihice, printre care depresia. Deoarece oboseala, în
forma sa cronică reprezintă acest simptom, este important să putem să diagnosticăm diferențiat.
Să ne întrebăm cum de nu au obosit cele două tabere în lupta pe care o duc, rușii și ucrainenii, atacatorii, și apărătorii țării care este distrusă progresiv, în mod barbar. Scriitorul Octav Paler spunea că barbarii nu vor numai să dărâme/distrugă, că nu se mulțumesc cu atât, ci vor să aibă și dreptate, adică să-și asume și Victoria.
Observații, reflecții, judecăți de valoare și intuiții se pot întâlni la asistarea unui episod violent. Tipul de reacție la un episod va fi determinat de atitudinea caracteristică a fiecăruia, un extravertit având șanse mai mari să intervină, să dea primul ajutor, să-l înlăture pe agressor, în vreme ce introvertitul va fi mai predispus să observe, să înregistreze, să reflecteze tăcut la cele petrecute, preferând să lase intervenția în seama altcuiva (a unui extravertit sau a unui slujbaș a cărui meserie e tocmai să se implice în așa ceva). Atitudinea diferitelor țări adoptată acum, la izbucnirea acestei barbarii, a dezvăluit caracterul gândirii și al simțirii populației țării respective. Putem de asemeni observa caracterul diferit al participanților la acest război: rușii fug, abandonează lupta, ucrainenii – dârji, continuă a se apăra.
Toate veștile aflate din presă ne-au întristat, revoltat, dar speranța că binele va învinge răul, nu ne-a părăsit. Mulți dintre noi au căutat sau au luat cu împrumut clipele de veselie, pentru delectare. Le-am căutat fiindcă veselia alungă oboseala, deznădejdea – care-i mai rea decât toate.
Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui
vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din
tine și obosești, și este și normal pentru că mergi contra unui current instituit. Iubirea, pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva. Nu lovești viața, o lași să curgă ca un râu în propria-i matcă și cauți să te bucuri la vederea curgerii ei normale. Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență; atunci îți deschideai inima… Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Iar mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, să te neliniștească, deși, în esență caută și ea liniștea. Deci lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplările din viață, ci este, în primul rând în noi, acea luptă pe care poetul Charles Baudelaire spunea că nu o mai suportă „oboseala adormirii și oboseala trezirii” și pentru asta vroia să-și curme viața.
Să nu obosim a urmări și a ne implica în tot acest război crud, fiindcă după această barbarie rusească, drumul lung de abia începe.
