Bucuriile iubirii – semne ale sănătății –
avute cândva, nu le-am gravat „pe stânci”,
să dăinuie precum un trainic vers,
ci pe nisipuri aspre le-am desenat candid
și valuri de mare cu ușurință le-au șters.
Crengi dure, cu trecerea vremii
barbar chipuri au zgâriat,
gânduri negre trupuri au îmbolnăvit
și-am devenit de neidentificat.
Bolnavă rămas-a lumea fără de iubire,
bolnav pământul, trist și abătut…
Un simțământ straniu ca de sfârșit de lume,
astăzi, sufletele- apasă…
Închin acest pahar iubirii și-o chem
să vină – „acasă”!
LA MULȚI ANI!
(Din volumul de versuri în pregătire)
