{"id":5403,"date":"2019-01-14T20:56:42","date_gmt":"2019-01-15T01:56:42","guid":{"rendered":"http:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/?p=5403"},"modified":"2019-01-14T20:56:42","modified_gmt":"2019-01-15T01:56:42","slug":"eminescu-si-dragostea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/eminescu-si-dragostea\/","title":{"rendered":"EMINESCU \u0218I DRAGOSTEA"},"content":{"rendered":"

\n

 <\/p>\n

\"\"<\/p>\n

\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0\u201eEminescu este expresia integral\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc<\/em>\u201d\u00a0\u2013\u00a0N. Iorga<\/p>\n

\u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0N\u0103scut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, \u00een satul Ipote\u0219ti, jude\u021bul Boto\u0219ani, poetul Mihai Eminescu a bucurat na\u021bia noastr\u0103 cu doar 39 ani de via\u021b\u0103, dar cu o mare activitate literar\u0103. A fost cea mai important\u0103 voce poetic\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103, prozator \u0219i jurnalist. A fost activ \u00een societatea literar\u0103 \u201eJunimea\u201d \u0219i a\u00a0lucrat ca redactor la ziarul Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
\nPrimul poem l-a publicat la v\u00e2rsta de 16 ani, la moartea profesorului de limba rom\u00e2n\u0103, Aron Pumnul. Din 1866 p\u00e2n\u0103 \u00een 1869 a c\u0103l\u0103torit din Cern\u0103u\u021bi, unde \u00ee\u0219i f\u0103cuse studiile liceale, la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la Bucure\u0219ti, lu\u00e2nd astfel contact cu realit\u0103\u021bile rom\u00e2ne\u0219ti din diverse locuri. \u00cen acea perioad\u0103 s-a angajat ca sufleor \u0219i copist la teatru, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale. Din 1869-1872 a fost student la Viena, unde a cunoscut-o pe Veronica Micle. Din 1872 p\u00e2n\u0103 \u00een 1874 \u2013 student la Berlin. \u00cen septembrie septembrie 1874 a fost numit director al Bibliotecii centrale din Ia\u0219i. Trei ani, cei mai frumo\u0219i ani ai vie\u021bii lui, a fost bibliotecar, revizor \u0219colar, redactor la Curierul de Ia\u0219i. \u00cen octombrie 1877 s-a aflat din nou la Bucure\u0219ti. \u00cen 1883 a p\u0103r\u0103sit Bucure\u0219tiul, internat fiind \u00eentr-un sanatoriu din Viena. De aici a trimis o scrisoare \u00een \u021bar\u0103, \u00een care vorbea de demoralizarea sa, exprim\u00e2ndu-\u0219i totodat\u0103 dorin\u021ba: \u201e\u2026s\u0103 m\u0103 satur de m\u0103m\u0103liga str\u0103mo\u0219easc\u0103\u201d.<\/em> \u00cen decembrie 1884, dup\u0103 un drum \u00een Italia, la Floren\u021ba, s-a \u00eenapoiat la Ia\u0219i. \u00cen august 1885 a plecat la b\u0103i l\u00e2ng\u0103 Odessa. \u00cen vara anului urm\u0103tor \u2013 din Bucure\u0219ti, la b\u0103ile Repedea de l\u00e2ng\u0103 Ia\u0219i, iar \u00een noiembrie a aceluia\u0219i an \u2013 la ospiciul de la M\u0103n\u0103stirea Neam\u021bului.\u00a0\u00cen 1887 \u00eei r\u0103spunde lui Vlahu\u021b\u0103 la scrisoare: \u201eNu te pot \u00eencredin\u021ba c\u00e2t de odioas\u0103 este pentru mine aceast\u0103 specie de cer\u0219etorie, deghizat\u0103 sub titlul de subscrip\u021bie public\u0103, de recompens\u0103 na\u021bional\u0103<\/em>\u201d. \u00cen decembrie 1888 vine la Boto\u0219ani, se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu Veronica \u0219i pleac\u0103 am\u00e2ndoi la Bucure\u0219ti. \u00cen februarie 1889 se re\u00eemboln\u0103ve\u0219te, este internat la spitalul M\u0103rcu\u021ba din Bucure\u0219ti \u0219i apoi \u2013 transportat la sanatoriul Caritas. \u00cen data de 15 iunie 1889, \u00een jurul orei 4 diminea\u021ba, moare \u00een sanatoriul doctorului \u0218u\u021bu, iar \u00een 17 iunie Eminescu este \u00eenmorm\u00e2ntat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucure\u0219ti. La 28 octombrie 1948, a fost ales post-mortem, membru al Academiei Rom\u00e2ne.
\nMomentului dureros al pierderii poetului, i-am dedicat poemul: Ultimu-i drum n-a fost s\u0103 fie la \u021b\u0103rm de mare \/ \u2013 dup\u0103 cum dorea \u2013 \u00eentr-o noapte cu lun\u0103 plin\u0103, \/ nici la o m\u0103n\u0103stire, unde s\u0103 poat\u0103 asculta \/ mult \u00eendr\u0103gita c\u00e2ntare \u201eLumin\u0103 lin\u0103\u201d. \/ Drumul zbuciumatei vie\u021bi s-a \u00eenchis \/ \u00eentr-un \u021bintirim din \u021bara pe care a iubit-o, \/ \u0219i c\u0103reia i-a dedicat frumoasele cuvinte: \/ \u201eCe-\u021bi doresc eu \u021bie, dulce Rom\u00e2nie, \/ \u021bara mea de glorii, \u021bara mea de dor? \/ La trecutu-\u021bi mare, mare viitor\u201d. \/ A fost o zi a lunii florilor de tei, \/ Se spune c\u0103 cerul pl\u00e2ngea. \/ P\u0103rea, c\u0103 ultimele lui g\u00e2nduri \/ r\u0103mase acolo ca z\u0103log \u00een dar, \/ Domnul pe p\u0103m\u00e2nt le arunca. \/ \u201eNemuritor \u0219i rece\u201d, poetul \u00een sicriu z\u0103cea. \/ \u0218i \u00eengerii-i c\u00e2ntau \u201edorul\u201d \u00eentr-un singur glas\u2026 \/ Cu dorul \u201eLuceaf\u0103rului\u201d \/ o \u00eentreag\u0103 na\u021biune a r\u0103mas! (Poemul: Ne este dor de \u201eLuceaf\u0103r\u201d).<\/p>\n

\u00a0 \u00a0Marcel Proust spunea c\u0103 \u201eOmul de geniu nu poate da na\u0219tere unor opere nepieritoare dec\u00e2t cresc\u00e2ndu-le dup\u0103 dansul \u0219i asem\u0103narea nu a fiin\u021bei muritoare ce este, ci a modelului de umanitate pe care-l poart\u0103 \u00een sine. G\u00e2ndurile lui \u00eei sunt, \u00eentruc\u00e2tva, \u00eemprumutate \u00een timpul vie\u021bii sale, ele fiindu-i tovar\u0103\u0219e. La moartea lui ele se \u00eentorc la omenire \u0219i o instruiesc<\/em>\u201d.
\nGheorghe Bogdan-Duic\u0103 (1866 \u2013 1934), istoric literar rom\u00e2n, membru titular al Academiei Rom\u00e2ne vorbea la timpul s\u0103u despre stilul lui Eminescu, despre \u201eminunea eminescian\u0103\u201d \u2013 forma limbii sale, muzica poeziei sale: \u201e\u00cen c\u00e2ntecul lui este un factor metafizic productiv, care-l presupunem, pe care nu-l cunoa\u0219tem dec\u00e2t prin rodul s\u0103u, la care psihologia limbii nu a ajuns, nu va ajunge.<\/em>\u201d
\n\u201eUn vis\u0103tor rupt de realitate care nu suferea din cauza condi\u021biilor materiale \u00een care tr\u0103ia, indiferent la ironiile \u0219i laudele semenilor, caracteristica lui principal\u0103 fiind senin\u0103tatea abstract\u0103\u201d<\/em>, este caracterizarea f\u0103cut\u0103 de Titu Maiorescu.
\n\u00cen realitate, a\u0219a cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, via\u021ba i-a fost o suprapunere de cicluri formate din vise frumoase \u0219i din dureri datorate impactului cu realitatea. \u00cent\u00e2mplarea care i-a marcat ciclul poeziilor de dragoste a fost \u00eent\u00e2lnirea cu Veronica Micle, \u00eent\u00e2lnire pasional\u0103 dintre doi poe\u021bi; unul dintre ei trebuia s\u0103 str\u0103luceasc\u0103! Perioada \u00eentre 1874 si 1877, Perpessicius a numit-o \u201eperioada veronian\u0103\u201d,<\/em> c\u00e2nd Eminescu a scris cele mai frumoase poezii de dragoste.
\nCa atare, nu voi vorbi despre activitatea politic\u0103 din timpul studen\u021biei, participarea la \u00eent\u00e2lnirile Junimii \u0219i nici despre ziaristica de la \u201eTimpul\u201d, cu toate c\u0103 ele reprezint\u0103 o pre\u021bioas\u0103 \u0219i interesant\u0103 component\u0103 a vie\u021bii sale, ci voi scrie doar c\u00e2te ceva despre poezia de dragoste. Mihai Eminescu a fost un geniu! Un neam \u00eentreg s-a reg\u0103sit \u00een opera lui. El ne-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 d\u0103m ascultare inimii, ne-a luminat mintea spre a \u00een\u021belege bucuria dar uneori \u0219i nenorocul de a fi rom\u00e2n.
\nSe spune despre crea\u021bie c\u0103 este rodul nelini\u0219tii metafizice; Eminescu spunea c\u0103 \u201eo\u00a0g\u00e2ndire este un act, un cutremur al nervilor<\/em>\u201d. A tr\u0103it intens \u0219i a pre\u021buit sentimentul iubirii d\u0103ruit omului de c\u0103tre Dumnezeu. Este cel mai mare poet al iubirii \u0219i al frumuse\u021bilor naturii.
\nLa \u00eenceputul vie\u021bii dragostea-i era senin\u0103, frumoas\u0103, luminoas\u0103 \u0219i p\u0103rea \u00eemplinit\u0103, cel mai adesea \u00eentr-un cadru feeric al naturii proaspete \u0219i viguroase, ca \u00een poezia \u201eDorin\u021ba<\/em><\/strong>\u201d:
\nVino-n codru la izvorul \/ Care tremur\u0103 pe prund,\/ unde prispa cea de brazde\/ Crengi plecate o ascund.\/ \u0218i \u00een bra\u021bele-mi \u00eentinse\/ S\u0103 alergi, pe piept s\u0103-mi cazi,\/ S\u0103-\u021bi desprind din cre\u0219tet v\u0103lul,\/ S\u0103-l ridic de pe obraz\u2026\u201d.
\n<\/em><\/strong>Iubita \u00eei apare ginga\u0219\u0103 venind parc\u0103 dintr-un dulce vis, \u00een poezia \u201e At\u00e2t de fraged\u0103\u2026\u201d:
\n<\/em><\/strong>At\u00e2t de fraged\u0103 te-asemeni\/ Cu floarea alb\u0103 de cire\u0219,\/ \u0218i ca un \u00eenger \u00eentre oameni\/ \u00cen calea vie\u021bii mele ie\u0219i<\/em><\/strong>\u2026
\n<\/strong>Senin\u0103tatea sentimentului erotic \u0219i chiar dragostea lipsit\u0103 parc\u0103 de umbre, sim\u021bit\u0103 ca ideal\u0103 exist\u0103 \u0219i \u00een poeziile scrise mai t\u00e2rziu: \u201eFream\u0103t de codru<\/em>\u201d, \u201eSomnoroase p\u0103s\u0103rele<\/em>\u201d, \u201eLa mijloc de codru des<\/em>\u201d, la care se pot ad\u0103uga inegalabile versuri \u00eenchinate iubirii \u0219i naturii din \u201eScrisoarea IV<\/em>\u201d \u0219i \u201eLuceaf\u00e3rul<\/em>\u201d. Iubirea pentru femeie \u0219i natur\u0103 lumineaz\u0103 \u0219i tulbur\u0103 fiin\u021ba, cele dou\u0103 sentimente \u00eensum\u00e2ndu-se, ajung s\u0103 aib\u0103 o energie cosmic\u0103 care la un moment dat scap\u0103 de sub imperiul voin\u021bei, ca o explozie, determin\u00e2nd destinul fiin\u021bei umane. Sentimentul iubirii este integral, p\u0103relnic infinit; lumea sa de vis, aspira\u021bia spre o iubire total\u0103 \u00een mijlocul naturii este redat\u0103 superb \u00een poezia \u201eLas\u0103-\u021bi lumea<\/em><\/strong>\u201d:
\nLas\u0103-\u021bi lumea ta uitat\u0103,\/ Mi te d\u0103 cu totul mie,\/ De \u021bi-ai da via\u021ba toat\u0103,\/ Nime-n lume nu ne \u0219tie.\/ Vin\u2019 cu mine, r\u0103t\u0103ce\u0219te\/ Pe c\u0103r\u0103ri cu cotituri,\/ Unde noaptea se treze\u0219te\/ Glasul vechilor p\u0103duri.\/ Printre crengi sc\u00e2nteie stele,\/ Farmec d\u00e2nd c\u0103r\u0103rii str\u00e2mte,\/ \u0218i afar\u0103 doar de ele\/ Nime-n lume nu ne simte.\/ P\u0103rul t\u0103u \u021bi se desprinde\/ \u0218i frumos \u021bi se mai \u0219ede,\/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,\/ Nime-n lume nu ne vede.\/ T\u00e2nguiosul bucium sun\u0103,\/ L-ascult\u0103m cu-at\u00e2ta drag,\/ Pe c\u00e2nd iese dulcea lun\u0103\/ Dintr-o rari\u0219te de fag.\/ \u00cei r\u0103spunde codrul verde\/ Fermecat \u0219i dureros,\/ Iar\u0103 sufletu-mi se pierde\/ Dup\u0103 chipul t\u0103u frumos.[\u2026] Iat\u0103 lacul. Luna plin\u0103\/, Poleindu-l, \u00eel str\u0103bate;\/ El, aprins de-a ei lumin\u0103,\/ Simte-a lui singur\u0103tate.\/ Tremur\u00e2nd cu unde-n spume,\/ \u00centre trestie le farm\u0103\/ \u0218i vis\u00e2nd o-ntreag\u0103 lume\/ Tot nu poate s\u0103 adoarm\u0103.\/ De-al t\u0103u chip el se p\u0103trunde,\/ Ca oglinda \u00eel alege \u2014\/ Ce prive\u0219ti z\u00e2mbind \u00een unde?\/ E\u0219ti frumoas\u0103, se-n\u021belege.\/ \u00cen\u0103l\u021bimile albastre\/ Pleac\u0103 zarea lor pe dealuri,\/ Ar\u0103t\u00e2nd privirii noastre\/ Stele-n ceruri, stele-n valuri.\/ E-un miros de tei \u00een cr\u00e2nguri.\/ Dulce-i umbra de r\u0103chi\u021bi\/ \u0218i suntem at\u00e2t de singuri!\/ \u0218i at\u00e2t de ferici\u021bi!\/ Numai luna printre cea\u021b\u0103\/ Vars\u0103 apelor v\u0103paie,\/ \u0218i te afl\u0103 str\u00e2ns\u0103-n bra\u021be\/ Dulce dragoste b\u0103laie.
\n<\/em><\/strong>Mai t\u00e2rziu, dezam\u0103git de loviturile vie\u021bii, de societatea nedreapt\u0103 \u00een care \u00ee\u0219i ducea traiul, Eminescu creeaz\u0103 poezii profunde, din ce \u00een ce mai triste \u0219i mai pline de renun\u021b\u0103ri. \u00cent\u00e2lnim exprimate regretul, triste\u021bea, c\u00e2t \u0219i durerea pricinuit\u0103 de dragoste. Codrul \u0219i-a scuturat \u00a0bog\u0103\u021bia frunzi\u0219ului verde, lumina sa de odinioar\u0103, culorile \u0219i aerul pur din tinere\u021be. Via\u021ba stinge \u00eencet lumina acelor ani ai tinere\u021bii, culorile devin din ce \u00een estompate\u2026 Poetul \u00eencepe s\u0103-\u0219i pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri, \u00eencearc\u0103 s\u0103 defineasc\u0103 amorul prin propriile-i, noile-i sim\u021biri, \u00een poezia \u201eCe e amorul<\/em><\/strong>\u201d:
\nCe e amorul? E un lung\/ Prilej pentru durere\/, C\u0103ci mii de lacrimi nu-i ajung\/ \u0218i tot mai multe cere.\/ De-un semn \u00een treac\u0103t de la ea\/ El sufletul \u021bi-l leag\u0103,\/ \u00cenc\u00e2t s\u0103 n-o mai po\u021bi uita\/ Via\u021ba ta \u00eentreag\u0103.\/ [\u2026] Dispar \u0219i ceruri \u0219i p\u0103m\u00e2nt\/ \u0218i pieptul t\u0103u se bate,\/ \u0218i totu-at\u00e2rn\u0103 de-un cuv\u00e2nt\/ \u0218optit pe jum\u0103tate.\/ Te urm\u0103re\u0219te s\u0103pt\u0103m\u00e2ni\/ Un pas f\u0103cut alene,\/ O dulce str\u00e2ngere de m\u00e2ini,\/ Un tremurat de gene\u2026
\n<\/em><\/strong>Figura femeii iubite, din cald\u0103, luminoas\u0103, mult dorit\u0103, devine solemn\u0103, rece, de neatins, marmura suger\u00e2nd frumuse\u021bea \u00eenghe\u021bat\u0103, ireal\u0103, precum \u00een poezia \u201eTe duci<\/em><\/strong>\u2026\u201d:
\nTe duci \u0219i ani de suferin\u021b\u0103\/ N-or s\u0103 te vaz\u0103 ochii-mi tri\u0219ti,\/ \u00cenamora\u021bi de-a ta fiin\u021b\u0103,\/ De cum z\u00e2mbe\u0219ti, de cum te mi\u0219ti.\/ \u0218i nu e bl\u00e2nd ca o poveste\/ Amorul meu cel dureros,\/ Un demon sufletul t\u0103u este\/ Cu chip de marmur\u0103 frumos.[\u2026] C\u00e2nd m\u0103 atingi, eu m\u0103 cutremur,\/ Tresar la pasul t\u0103u c\u00e2nd treci,\/ De-al genei tale ginga\u0219 tremur\/ At\u00e2rn\u0103 via\u021ba mea de veci.[\u2026] Puteam numiri def\u0103im\u0103toare\/ \u00cen g\u00e2ndul meu s\u0103-\u021bi iscodesc\/, \u0218i te uram cu-nver\u0219unare,\/ Te blestemam, c\u0103ci te iubesc.[\u2026] O toamn\u0103 care \u00eent\u00e2rzie\/ Pe-un istovit \u0219i trist izvor;\/ Deasupra-i frunzele pustie \u2014\/ A mele visuri care mor\u2026
\n<\/em><\/strong>Regretul iubirii care pleac\u0103 \u00een afara voin\u021bei sale, este redat cu sf\u00e2\u0219ierea fiin\u021bei, \u00een poezia \u201eS-a dus amoru<\/em><\/strong>l\u2026\u201d:
\nS-a dus amorul, un amic\/ Supus am\u00e2ndurora,\/ Deci c\u00e2nturilor mele zic\/ Adio tuturora\/ Uitarea le \u00eenchide-n scrin\/ Cu m\u00e2na ei cea rece,\/ Si nici pe buze nu-mi mai vin,\/ Si nici prin g\u00e2nd mi-or trece.\/ At\u00e2ta murmur de izvor,\/ At\u00e2t senin de stele,\/ Si un at\u00e2t de trist amor\/ Am \u00eengropat \u00een ele!\/ Din ce noian \u00eendep\u0103rtat\/ Au r\u0103s\u0103rit \u00een mine!\/ Cu c\u00e2te lacrimi le-am udat,\/ Iubito, pentru tine!\/ Cum str\u0103b\u0103teau at\u00e2t de greu\/ Din jalea mea ad\u00e2nc\u0103,\/ \u0218i c\u00e2t de mult \u00eemi pare r\u0103u\/ C\u0103 nu mai suf\u0103r \u00eenc\u0103!\u2026
\n<\/em><\/strong>Minunate sunt cele dou\u0103 poeme ale iubirii cu medita\u021bii asupra existen\u021bei, primul fiind: \u201eMortua est<\/em><\/strong>\u201d:
\n\u2026Te v\u0103d ca o umbr\u0103 de-argint str\u0103lucit\u0103\/ Cu-aripi ridicate la ceruri pornit\u0103,\/ Suind, palid suflet, a norilor schele\/ Prin ploaia de raze, ninsoare de stele[\u2026] \u0218i-ntreb al meu suflet r\u0103nit de-ndoial\u0103: \/ De ce-ai murit, \u00eenger cu fa\u021ba cea pal\u0103?\/ [\u2026] \u0218i totu\u0219i, \u021barin\u0103 frumoas\u0103 \u0219i moart\u0103,\/ De racla ta reazim eu harfa mea spart\u0103\/ \u0218i moartea ta n-o pl\u00e2ng, ci mai fericesc \/ O raz\u0103 fugit\u0103 din haos lumesc.\/ \u0218i-apoi cine \u0219tie, de este mai bine: \/ A fi sau a nu fi\u2026 dar \u0219tie oricine,\/ C\u0103 ceea ce nu e nu simte dureri,\/ \u0218i multe dureri-s, pu\u021bine pl\u0103ceri.\/ A fi! Nebunie \u0219i trist\u0103 \u0219i goal\u0103\/ Urechea te minte \u0219i ochiul te-n\u0219eal\u0103;\/ Ce-un secol ne zice, ceilal\u021bi o dezic.\/ Dec\u00e2t un vis sarb\u0103d, mai bine nimic\u2026
\n<\/em><\/strong>\u00cen cel de al doilea poem \u201eVenere \u0219i madon\u0103<\/em><\/strong>\u201d, poetul \u00ee\u0219i prive\u0219te femeia iubit\u0103 \u0219i o vede c\u00e2nd \u00eenger, c\u00e2nd demon. \u0218i totu\u0219i femeii \u201edemon\u201d \u00eei acord\u0103 \u201eraza inocen\u021bei\u201d \u0219i-i d\u0103ruie iubirea \u00eentr-un mod unic:
\nSuflete! De-ai fi chiar demon, tu e\u0219ti s\u00e2nt\u0103 prin iubire,\/ \u0218i ador pe acest demon cu ochi mari, cu p\u0103rul blond.
\n<\/em><\/strong>\u00a0 Drama creatorului care f\u0103r\u0103 iubire \u2013 izvorul de energie spiritual\u0103 \u2013 \u0219i f\u0103r\u0103 \u00een\u021belegerea iubitei nu poate avea str\u0103lucirea \u00een art\u0103, ne\u00eemplinirea dragostei duc\u00e2nd la durere pe c\u00e2nd sufletul nu poate s\u0103 renun\u021be la dragoste, \u0219i de aici zbuciumul sufletesc este dezv\u0103luit\u0103 \u00een \u201eScrisoarea IV<\/em><\/strong>\u201d:
\nO, arat\u0103-mi-te iar\u0103-n haina lung\u0103 de m\u0103tas\u0103,\/ Care pare \u00eenc\u0103rcat\u0103 de o pulbere-argintoas\u0103,\/ Te-a\u0219 privi o via\u021b\u0103-ntreag\u0103 \u00een cununa ta de raze,\/ Pe c\u00e2nd m\u00e2na ta cea alb\u0103 p\u0103rul galben \u00eel neteaz\u0103.\/ Vino! Joac\u00e3-te cu mine\u2026 cu norocul meu\u2026 mi-arunc\u0103\/ De la s\u00e2nul t\u0103u cel dulce floarea ve\u0219ted\u0103 de lunc\u0103,\/ Ca pe coardele ghitarei r\u0103sun\u00e2nd \u00eencet s\u0103 cad\u0103\u2026\/ Ah! E-at\u00e2t de alb\u0103 noaptea, parc-ar fi c\u0103zut z\u0103pad\u0103\u2026
\n<\/em><\/strong>Perioade de pasiuni \u0219i desp\u0103r\u021biri, poetul devine dezam\u0103git \u0219i dezam\u0103girea a dat limbii rom\u00e2ne\u0219ti o capodoper\u0103 \u2013 \u201eLuceaf\u00e3rul<\/em><\/strong>\u201d, poezie \u00een care e mistuit de iubire, gata s\u0103-i jertfeasc\u0103 iubitei nemurirea, dar \u00een cele din urm\u0103 este cople\u0219it de drama renun\u021b\u0103rii, a izol\u0103rii:
\nA fost odat\u0103 ca-n pove\u0219ti,\/ A fost ca niciodat\u0103.\/ Din rude mari \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti,\/ O prea frumoas\u0103 fat\u0103.\/ \u0218i era una la p\u0103rin\u021bi\/ \u0218i m\u00e2ndr\u0103-n toate cele,\/ Cum e Fecioara \u00eentre sfin\u021bi\/ \u0218i luna \u00eentre stele.\/ Din umbra falnicelor bol\u021bi\/ Ea pasul \u0219i-l \u00eendreapt\u0103\/ L\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103, unde-n col\u021b\/ Luceaf\u0103rul a\u0219teapt\u0103. [\u2026] Cobori \u00een jos, luceaf\u0103r bl\u00e2nd,\/ Alunec\u00e2nd pe-o raz\u0103,\/ P\u0103trunde-n cas\u0103 \u0219i \u00een g\u00e2nd\/ \u0218i via\u021ba-mi lumineaz\u0103! [\u2026] Dar cum ai vrea s\u0103 m\u0103 cobor?\/ Au nu-n\u021belegi tu oare,\/ Cum c\u0103 eu sunt nemuritor,\/ \u0218i tu e\u0219ti muritoare? [\u2026] De greul negrei vecinicii,\/ P\u0103rinte, m\u0103 dezleag\u0103\/ \u0218i l\u0103udat pe veci s\u0103 fii\/ Pe-a lumii scar\u0103-ntreag\u0103;\/ O, cere-mi, Doamne, orice pre\u021b,\/ Dar d\u0103-mi o alt\u0103 soarte,\/ C\u00e3ci tu izvor e\u0219ti de vie\u021bi\/ \u0219i d\u0103t\u0103tor de moarte;\/ Reia-mi al nemuririi nimb\/ \u0218i focul din privire,\/ \u0218i pentru toate d\u0103-mi \u00een schimb\/ O or\u0103 de iubire.[\u2026] El tremur\u0103 ca alte d\u0103\u021bi\/ \u00cen codri \u0219i pe dealuri,\/ C\u0103l\u0103uzind singur\u0103t\u0103\u021bi\/ De mi\u0219c\u0103toare valuri;\/ Dar nu mai cade ca-n trecut\/ \u00cen m\u0103ri din tot \u00eenaltul:\/ \u2013 Ce-\u021bi pas\u0103 \u021bie chip de lut,\/ Dac-oi fi eu sau altul?\/ Tr\u0103ind \u00een cercul vostru str\u00e2mt\/ Norocul v\u0103 petrece,\/ Ci eu \u00een lumea mea m\u0103 simt\/ Nemuritor \u0219i rece.
\n<\/em><\/strong>\u201eTrecut-au anii<\/em><\/strong>\u2019\u2019 este de asemeni poezia celei de a doua p\u0103r\u021bi a vie\u021bii poetului:
\nTrecut-au anii ca nori lungi pe \u0219esuri\/ \u0218i niciodat\u0103 n-or s\u0103 vin\u0103 iar\u0103,\/ C\u0103ci nu m\u0103-nc\u00e2nt\u0103 azi cum m\u0103 mi\u0219car\u0103\/ Pove\u0219ti \u0219i doine, ghicitori, eresuri, [\u2026] Pierdut e totu-n zarea tinere\u021bii\/ \u0218i mut\u0103-i gura dulce-a altor vremuri,\/ Iar timpul cre\u0219te-n urma mea\u2026 m\u0103-ntunec!
\n<\/em><\/strong>\u00a0\u00a0 Ce bog\u0103\u021bie de nuan\u021be ale iubirii, ce profunde sond\u0103ri ale inimii! Bucurii \u0219i dureri ale iubirii \u2013 c\u0103ci nu poate fi o fericire ve\u0219nic\u0103 \u2013 , poetul afl\u00e2ndu-se de cele mai multe ori \u00een mijlocul naturii, din ale c\u0103rei frumuse\u021bi \u00ee\u0219i hr\u0103ne\u0219te fiin\u021ba, iar atunci c\u00e2nd se afl\u0103 \u00een interiorul unei od\u0103i, prive\u0219te \u0219i \u00een\u021belege mi\u0219carea \u0219i glasul naturii:
\n\u0218i dac\u0103 ramuri bat \u00een geam \/ \u0218i se cutremur plopii, \/ E ca \u00een minte s\u0103 te am \/ \u0218i-ncet s\u0103 te apropii\u2026
\n<\/em><\/strong>\u00a0\u00a0 Eminescu a redat farmecul \u0219i durerea dragostei, c\u0103ci iubire \u00eenseamn\u0103 a primi \u0219i a d\u0103rui, \u0219i uneori d\u0103ruie\u0219ti prea mult, storci fiin\u021ba ta ca pe o ruf\u0103, dai totul \u0219i sim\u021bi c\u0103 nu mai prime\u0219ti nimic din ceea ce \u021bi-ai dori… Sau, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 \u021bi se ofere totul \u0219i tu s\u0103 nu mai po\u021bi d\u0103rui ceea ce visai c\u00e2ndva s\u0103 d\u0103ruie\u0219ti\u2026
\nP\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 a vie\u021bii lui creatoare s-a aflat \u00een c\u0103utarea echilibrului l\u0103untric, a privit iubirea \u0219i natura ca pe o evadare din realitatea brutal\u0103. Ion Caraion scria despre Eminescu: \u201e\u00cenainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revolt\u0103, pesimism, ton premonitoriu, tandre\u021be, dor, cultur\u0103, solitudine, Eminescu este muzic\u0103.\u201d \u201eEminescu este imponderabil \u0219i muzic\u0103.\u201d <\/em><\/strong>Eminescu chiar c\u00e2nta frumos \u0219i \u00eenainte de moarte, plimb\u00e2ndu-se pe aleile spitalului, \u00ee\u0219i \u00eenv\u0103\u021ba frizerul, c\u00e2ntecul \u201eDe\u0219teapt\u0103-te rom\u00e2ne!\u201d
\n\u00a0\u00a0 <\/em><\/strong>Alexandru Surdu a consemnat faptul c\u0103 Eminescu a fost una dintre \u201epersonalit\u0103\u021bile hibride, filozof-poet.\u201d Noica \u00eel considera etalonul poeziei rom\u00e2ne\u0219ti spun\u00e2nd c\u0103 \u201eArborii nu cresc p\u00e2n\u0103 \u00een cer. Nici noi nu putem cre\u0219te dincolo de m\u0103sura noastr\u0103. \u0218i m\u0103sura noastr\u0103 este Eminescu. Dac\u0103 nu ne vom hr\u0103ni cu Eminescu, vom r\u0103m\u00e2ne \u00een cultur\u0103 mai departe \u00eenfometa\u021bi.<\/em><\/strong>\u201d
\n\u00cemi amintesc vremea adolescen\u021bei mele, de serile c\u00e2nd adormeam cu volumul de poezii al lui Eminescu sub pern\u0103, repet\u00e2nd cu glas tare \u0219i apoi \u00een g\u00e2nd, strofe \u00eentregi, p\u00e2n\u0103 m\u0103 fura somnul\u2026 \u0218i ceea ce memorezi\u00a0la acea v\u00e2rst\u0103, nu se uit\u0103 niciodat\u0103. La treisprezece-paisprezece ani, fascinat\u0103 de versurile lui,\u00a0scriam \u00eentr-un jurnal, poezia \u201eLui Eminescu\u201d:<\/em><\/p>\n

A-\u021bi scrie m\u0103car dou\u0103 versuri\/ De c\u00e2te ori n-am \u00eencercat.\/ S\u0103-ti spun ce simt cu-adev\u0103rat \/ Cuvinte \u2013 alese-a trebuit s\u0103 cat.\/ Luam mereu \u00een m\u00e2na mea\/ Creionul \u0219i coala de h\u00e2rtie\/ Dar ce folos, c\u0103ci m\u0103-ntrebam\/ De ce eu totu\u0219i nu-\u021bi pot scrie?\/ Nu \u0219tiam cum s\u0103-\u021bi m\u0103rturisesc\/ C\u0103 recitindu-\u021bi cartea \u201emare\u201d\/ Sim\u021beam inima-mi tare b\u0103t\u00e2nd\/ \u0218i-n ritmul ei strofele tale.\/ Dragoste, melancolie-ad\u00e2nc\u0103\/ R\u00e2nduri scrise-n duio\u0219ie rar\u0103\/ \u0218i copiilor no\u0219tri \u00eenc\u0103\/ Ne-ntrecut de frumoase-au s\u0103 le par\u0103.\/ Ai biciuit acea societate\/ F\u0103r\u0103 de team\u0103, cu\u00a0 dispre\u021b \u0219i chiar blestem,\/ Nu \u00ee\u021bi p\u0103sa de consecin\u021be\/ Erai un revoltat m\u00e2ndru \u0219i ferm.\/ O meritau mi\u0219eii, nedrep\u021bi \u0219i cruzi,\/ Pe placul lor a scrie \u00ee\u021bi cereau\/ S\u0103-i pream\u0103re\u0219ti, s\u0103-i lingu\u0219e\u0219ti \/ \u00cen schimb ce-\u021bi d\u0103ruiau?\/ \u00cen mizerie \u0219i s\u0103r\u0103cie te cufundau.\/ \u201eVa suferi \u0219i scrisu-i mai frumos va fi!\u201d\/ Ce socoteli meschine mai f\u0103ceau!?! Asta voiau!\/ S\u0103-\u021bi fac\u0103 degrab\u0103 un morm\u00e2nt\/ S\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe caietu-\u021bi sf\u00e2nt\/ \u0218i-apoi pe piatra de morm\u00e2nt\/ S\u0103 scrie un singur cuv\u00e2nt\u2026 \/ Eminescu \u2013 mort?\/ O, nu, nu! Asta niciodat\u0103!\/ Tr\u0103ie\u0219ti! E\u0219ti tot at\u00e2t de viu\/ Prin cartea-\u021bi minunat\u0103!<\/em><\/p>\n

\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0<\/em><\/p>\n\n\n

\n \n
\n \n
\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n <\/div>\n \n
\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n
\n \n\n
<\/div>\n <\/div>\n <\/div>\n<\/div>\n \n\n
\n Rate this post<\/span>\n <\/div>\n <\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0\u201eEminescu este expresia integral\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc\u201d\u00a0\u2013\u00a0N. Iorga \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0N\u0103scut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, \u00een satul Ipote\u0219ti, jude\u021bul Boto\u0219ani, poetul Mihai Eminescu a bucurat na\u021bia noastr\u0103 cu doar 39 ani de via\u021b\u0103, dar cu o mare activitate literar\u0103. A fost cea mai important\u0103 voce poetic\u0103 …<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_exactmetrics_skip_tracking":false,"_exactmetrics_sitenote_active":false,"_exactmetrics_sitenote_note":"","_exactmetrics_sitenote_category":0,"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":{"0":"post-5403","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","6":"category-articole"},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5403"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5403\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}