![\"Simpozionul-national--Emil-Cioran-----sensuri-metafizice--etice-si-estetice-ale-operei-[1]\"](\"http:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-content\/uploads\/Simpozionul-national-Emil-Cioran-sensuri-metafizice-etice-si-estetice-ale-operei-1.jpg\")
<\/p>\n<\/p>\n
\u00a0\u201eNimeni pe culmile disper\u0103rii nu mai are dreptul la somn.\u201d<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0 \u00cen iunie 2015 s-au \u00eemplinit 20 ani de la trecerea \u00een eternitate a scriitorului, filozofului rom\u00e2n Emil Cioran, n\u0103scut la 8 aprilie 1911 la R\u0103\u0219inari, jude\u021bul Sibiu \u0219i decedat la 20 iunie 1995, la Paris. Tat\u0103l s\u0103u a fost protopop ortodox \u0219i consilier al Mitropoliei din ora\u0219ul Sibiu. Pe linie matern\u0103 se tr\u0103gea dintr-o familie din nobilimea transilvan\u0103. Dup\u0103 studii clasice la liceul Gheorghe Laz\u0103r din Sibiu, a \u00eenceput studiul filozofiei la Universitatea din Bucure\u0219ti, coleg fiind cu Constantin Noica \u0219i av\u00e2nd profesori pe Tudor Vianu \u0219i Nae Ionescu. Cunosc\u00e2nd bine limba german\u0103, a studiat \u00een original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer \u0219i Friederich Nietzsche. A dovedit \u00eenclina\u021bie spre agnosticism, doctrina filozofic\u0103 care sus\u021bine c\u0103 lumea obiectiv\u0103 nu poate fi cunoscut\u0103, ra\u021biunea omeneasc\u0103 fiind limitat\u0103, \u0219i dincolo de limitele senza\u021biilor omul nu poate cunoa\u0219te nimic; g\u00e2ndirea omului ar fi incapabil\u0103 s\u0103 ofere argumente ra\u021bionale pentru a justifica existen\u021ba sau inexisten\u021ba lui Dumnezeu. \u00cen 1933 a ob\u021binut o burs\u0103 care i-a permis s\u0103 continue studiile de filozofie la Berlin. \u00centr-un articol se declara admirator al lui Hitler, mai t\u00e2rziu fiindu-i ru\u0219ine de aceast\u0103 viziune, consider\u00e2nd-o ca pe o inadmisibil\u0103 r\u0103t\u0103cire a tinere\u021bii. Genera\u021bia t\u00e2n\u0103r\u0103 din \u021bar\u0103 de la noi a sim\u021bit nevoia unei treziri spirituale care, regretabil, a culminat \u00eentr-un extremism de dreapta, influen\u021b\u00e2nd \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 viziunea t\u00e2n\u0103rului Cioran. De\u0219i nu a fost membru al Mi\u0219c\u0103rii legionare, \u00een perioada interbelic\u0103 simpatizeaz\u0103 cu ideile acesteia. Re\u00eentors \u00een \u021bar\u0103, ocup\u0103 vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul \u201eAndrei \u0218aguna\u201d din Bra\u0219ov. \u00cen 1937 pleac\u0103 la Paris cu o burs\u0103 a Institutului Francez din Bucure\u0219ti, care i se va prelungi p\u00e2n\u0103 \u00een 1944. Dup\u0103 o scurt\u0103 \u00eentoarcere \u00een Rom\u00e2nia (dou\u0103 luni), \u00een 1941 p\u0103r\u0103se\u0219te pentru totdeauna Rom\u00e2nia \u0219i se stabile\u0219te la Paris. Din acest moment scrie \u0219i public\u0103 c\u0103r\u021bile \u00een limba francez\u0103, ele fiind apreciate nu numai pentru con\u021binutul lor, dar \u0219i pentru stilul plin de distinc\u021bie al limbii. \u00cen 1949 \u00eei apare la editura. \u201eGallimard\u201d prima lucrare scris\u0103 \u00een limba francez\u0103, Pr\u00e9cis de d\u00e9composition, distins\u0103 \u00een 1950 cu premiul \u201eRivarol\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 A locuit la Paris \u00een Cartierul Latin, duc\u00e2nd o via\u021b\u0103 destul de retras\u0103 \u0219i cultiv\u00e2nd darul conversa\u021biei cu numero\u0219i prieteni, \u00een coresponden\u021b\u0103 dovedindu-se un remarcabil autor epistolar.<\/span>
\n Epuiz\u00e2nd \u00eenc\u0103 din tinere\u021be interesul pentru filozofia de catedr\u0103, Cioran s-a consacrat unor cuget\u0103ri profund personale: \u201eN-am inventat nimic, am fost doar secretarul senza\u021biilor mele\u201d, consemneaz\u0103 mai t\u00e2rziu. A \u00eenceput prin a fi un g\u00e2nditor obsedat de sentimente care n\u0103v\u0103lesc ca o furtun\u0103 violent\u0103. Vorbind despre temperamentul s\u0103u, Isabela Vasiliu \u2013 Scraba (eseist, filozof) noteaz\u0103: \u201eCioran este coleric, se aprinde repede \u0219i se stinge la fel\u201d.<\/span>
\n Teme mari str\u0103bat opera lui Emil Cioran legate de fiin\u021ba uman\u0103. Totu\u0219i el pretinde c\u0103 nu filosofeaz\u0103, ci doar \u00ee\u0219i manifest\u0103 interesul pentru \u201eintensitatea experien\u021bei\u201d. Lectura scrierilor lui Cioran te face s\u0103 sim\u021bi cum afirma\u021biile sale se suprapun uneori, poate \u00een mod nedefinit, g\u00e2ndurilor tale. A scris \u00eentr-adev\u0103r cu o violent\u0103 defulare a tensiunii interioare, temele dovedindu-se a fi obsesive. \u00centreaga lui oper\u0103 este dovada unei sincerit\u0103\u021bi \u0219i a unei lucidit\u0103\u021bi frapante. Insomniile de care suferea au fost revelatoare pentru el. \u00cen revela\u021bii \u00eei apare inutilitatea oric\u0103rei ac\u021biuni, chiar \u0219i cea a exprim\u0103rii scrise convertite \u00een profesie, luciditatea clipelor face s\u0103 apar\u0103 paradoxurile redate at\u00e2t de clar \u00een prima sa carte Pe culmile disper\u0103rii, \u0219i reluate \u00een urm\u0103toarele c\u0103r\u021bi. Cineva era de p\u0103rere c\u0103 \u00een scrieri Cioran este mai mult convalescent dec\u00e2t autor, iar rezultatul e \u201emai mult ecografie dec\u00e2t oper\u0103\u201d, c\u0103 totul pare o terapie, un proces de exorcizare, foarte clar exprimat \u00een prima sa carte.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Cartea ap\u0103rut\u0103 \u00een 1934 \u00een Romania Pe culmile disper\u0103rii a fost distins\u0103 cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needita\u021bi \u0219i premiul Tinerilor Scriitori Rom\u00e2ni. Succesiv au ap\u0103rut: Cartea am\u0103girilor (1935), Schimbarea la fa\u021b\u0103 a Rom\u00e2niei (1936), Lacrimi \u0219i Sfin\u021bi (1937), Amurgul g\u00e2ndurilor (1940), \u00cendreptar p\u0103tima\u0219 (1991), Singur\u0103tate \u0219i destin (1992), Scrisori c\u0103tre cei de-acas\u0103 (1995), Mon pays \/ \u021aara mea volum bilingv (1996), ultimele patru ap\u0103rute la ed. Humanitas din Bucure\u0219ti.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Pe culmile disper\u0103rii \u00eencepe cu definirea liricului: \u201eA fi liric \u00eenseamn\u0103 a nu putea r\u0103m\u00e2ne \u00eenchis \u00een tine \u00eensu\u021bi. [\u2026] Nu exist\u0103 lirism autentic f\u0103r\u0103 un gr\u0103unte de nebunie interioar\u0103. [\u2026] \u00cenceputul psihozelor se caracterizeaz\u0103 printr-o faz\u0103 liric\u0103 \u00een care toate barierele \u0219i limitele obi\u0219nuite dispar pentru a face loc unei be\u021bii interioare dintre cele mai fecunde\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Multe sunt obsesiile lui Cioran \u00een aceast\u0103 carte! M\u0103 voi opri doar la c\u00e2teva dintre ele. Sinceritatea g\u00e2ndurilor, vioiciunea lor, scepticismul ce-l macin\u0103 alc\u0103tuiesc nuan\u021ba de baz\u0103 a scrierilor sale: el \u00een raport cu lumea, inexisten\u021ba vreunui sens al lumii: \u201eFaptul c\u0103 exist eu dovede\u0219te c\u0103 lumea nu are nici un sens\u201d. \u0218i s-a dovedit contrariul!<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cel preocup\u0103 g\u00e2ndul agoniei, acea senza\u021bie groaznic\u0103 de topire a tot ce este soliditate \u00eentr-o persoan\u0103: \u201e\u00cen orice agonie veritabil\u0103\u00a0 este un triumf al mor\u021bii, chiar dac\u0103 dup\u0103 acele clipe de sf\u00e2r\u0219eal\u0103 continui s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Presentimentul nebuniei e pregnant \u0219i terifiant. Cioran scrie: \u201eOamenii niciodat\u0103 nu vor \u00een\u021belege pentru ce unii dintre ei trebuie s\u0103 \u00eennebuneasc\u0103, pentru ce exist\u0103 ca o fatalitate inexorabil\u0103 intrarea \u00een haos, unde luciditatea nu se poate s\u0103 dureze mai mult dec\u00e2t un fulger\u201d.[\u2026] Nu exist\u0103 salvare prin nebunie, fiindc\u0103 nu exist\u0103 om cu presentimentul nebuniei care s\u0103 nu se team\u0103 de eventualele lucidit\u0103\u021bi \u00eentr-o asemenea stare. Ai vrea haosul, dar \u021bi-e fric\u0103 de luminile din el\u201d. \u0218i totu\u0219i, consider\u0103 c\u0103 \u201ecine nu iube\u0219te st\u0103rile haotice nu e creator, iar cine dispre\u021buie\u0219te st\u0103rile maladive n-are drept s\u0103 vorbeasc\u0103 de spirit\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 V\u0103dit\u0103 este obsesia bolii, a mor\u021bii: \u201eMoartea nu poate fi \u00een\u021beleas\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 via\u021ba este sim\u021bit\u0103 ca o \u00eendelungat\u0103 agonie, \u00een care moartea se \u00eembin\u0103 cu via\u021ba.[\u2026] Oamenii s\u0103n\u0103to\u0219i, normali \u0219i mediocri nu au o experien\u021b\u0103 a agoniei \u0219i nici o senza\u021bie a mor\u021bii.[\u2026] Fiecare pas \u00een via\u021b\u0103 este un pas \u00een moarte\u201d. Sentimentul eternit\u0103\u021bii acestei vie\u021bi \u00eel consider\u0103 ca fiind \u201enaiv\u201d \u0219i totu\u0219i este unica \u00eemp\u0103care pentru omul istoric. Doar \u00een boal\u0103 moartea este prezent\u0103 \u00een via\u021b\u0103: \u201eA fi bolnav \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i vr\u00e2nd nevr\u00e2nd pe culmi. Dar culmile nu indic\u0103 neap\u0103rat \u00een\u0103l\u021bimi, ci \u0219i pr\u0103p\u0103stii, ad\u00e2ncimi. A tr\u0103i \u00een culmile disper\u0103rii este a atinge cele mai groaznice abisuri.[\u2026] A fi s\u0103n\u0103tos \u00eenseamn\u0103 \u00een lumea aceasta a umbla legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau ad\u00e2ncimile existen\u021bei\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Melancolia e un gen de dezgust rafinat, sentimentul c\u0103 nu apar\u021bii lumii de aici. E o senza\u021bie de plecare a fiin\u021bei, av\u00e2nd \u00een structura ei \u201eo dilatare \u0219i un gol c\u0103rora nu li se pot stabili grani\u021be\u201d. Regretul ar fi cauza melancoliei, dar el nu paralizeaz\u0103 fiin\u021ba, exist\u00e2nd o deschidere spre viitor prin \u201evis \u0219i gra\u021bie\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 \u00eel preocup\u0103 disperarea, definind-o ca o stare \u00een care anxietatea \u0219i nelini\u0219tea sunt imanente existen\u021bei. Prefer\u0103 existen\u021ba dramatic\u0103 \u201echinuit\u0103 de cele mai consumatoare fl\u0103c\u0103ri interioare\u201d, dispre\u021buind \u201eabsen\u021ba riscului, a nebuniei \u0219i a pasiunii\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 C\u00e2nd vorbe\u0219te despre triste\u021be, Cioran spune: \u201eTriste\u021bea apare dup\u0103 toate fenomenele prin care via\u021ba pierde din ea \u00eens\u0103\u0219i\u201d. Via\u021ba fiind agonic\u0103, triste\u021bea pare a reflecta ceva din aceast\u0103 agonie; ea ajunge la ireparabil \u0219i \u201ea l\u0103sa o d\u00e2r\u0103 de s\u00e2nge \u0219i de fum dup\u0103 tine, ca simboluri ale dramei \u0219i ale mor\u021bii fiin\u021bei tale, \u00eenseamn\u0103 a fi nefericit\u2026\u201d.<\/span>
\n Alt\u0103 obsesie este singur\u0103tatea, unica manier\u0103 de a-\u021bi p\u0103stra puritatea sinelui, de a nu te p\u0103ta de prezen\u021ba coruptibil\u0103 a semenilor \u0219i de a \u00een\u0103l\u021ba altarul inutil al preocup\u0103rii de sine \u201eprin care nu po\u021bi ajunge dec\u00e2t satana sau dumnezeu, dar niciodat\u0103 om\u201d. Singur\u0103tatea este \u201ecavoul\u201d care \u00eei ofer\u0103 lui Cioran o altfel de \u00een\u021belepciune, cea a f\u0103r\u0103 – de – rostului, a r\u0103d\u0103cinilor fiin\u021bei care-\u0219i trage seva din subteranul neantului. Singur\u0103tatea, t\u0103cerea, luciditatea, toate exacerbate de insomnia din nop\u021bile lui albe. Cioran admite dou\u0103 feluri de a sim\u021bi singur\u0103tatea: \u201ea te sim\u021bi singur \u00een lume \u0219i a sim\u021bi singur\u0103tatea lumii\u201d. Oricum, e\u0219ti tot singur dac\u0103 ai acest sentiment al singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i e\u0219ti obligat a-l suporta. S\u0103 ne amintim de Nietzsche care spunea c\u0103 se poate aprecia calitatea unui om dup\u0103 cantitatea de singur\u0103tate pe care o poate suporta.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Suferin\u021ba pentru el este o for\u021b\u0103 teribil\u0103 de descompunere, este \u201edezagregare \u0219i otrav\u0103, dar \u0219i fecunditate, pe care o pl\u0103te\u0219ti \u00eens\u0103 scump\u201d. Ea nu poate fi nici blestemat\u0103, dar nici iubit\u0103. Dac\u0103 iubirea \u00eel apropie pe om de via\u021b\u0103, durerea \u00eel separ\u0103.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen Cartea am\u0103girilor reia aceast\u0103 tem\u0103 \u0219i amintesc frazele: \u201eNumai suferin\u021ba schimb\u0103 pe om. [\u2026] Nu schimbi mare lucru prin cultur\u0103 sau prin spirit, dar modifici inimaginabil de mult prin durere.[\u2026] Tot ceea ce este profund \u00een lumea aceasta nu poate r\u0103s\u0103ri dec\u00e2t din boal\u0103.[\u2026] O s\u0103n\u0103tate perfect\u0103 este a-spiritual\u0103\u201d. \u00cen C\u0103derea \u00een timp, Cioran reia obsesia durerii: \u201eAt\u00e2ta timp c\u00e2t e\u0219ti s\u0103n\u0103tos, nu exi\u0219ti. Mai exact: nu \u0219tii c\u0103 exi\u0219ti.[\u2026] F\u0103r\u0103 durere nu ar exista con\u0219tiin\u021ba, iar durerea, care afecteaz\u0103 toate fiin\u021bele vii, este unicul indiciu ce ne \u00eeng\u0103duie s\u0103 presupunem c\u0103 numai omul are con\u0219tiin\u021b\u0103. [\u2026] Luciditatea este ruptura dintre spirit \u0219i lume; ea este \u00een mod necesar con\u0219tiin\u021b\u0103 a con\u0219tiin\u021bei. [\u2026] Durerea circumscris\u0103, opus\u0103 vagului, e totdeauna \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu un sens, fie el \u0219i negativ, \u00een timp ce Vidul, prea vast, nu poate con\u021bine nici unul\u201d. [\u2026] Ar trebui s\u0103 url\u0103m un sfert de or\u0103 pe zi. Urletul este modul de exprimare al s\u00e2ngelui, care ne \u00eent\u0103re\u0219te, ne vindec\u0103. Acum, \u00eentr-un singur loc putem urla \u0219i acela este ospiciul de nebuni\u201d.<\/span>
\n Revin la cartea Pe culmile disper\u0103rii, \u00een care Gra\u021bia este \u201eun av\u00e2nt, o bucurie a \u00een\u0103l\u021b\u0103rii [\u2026] o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din via\u021b\u0103, ale tendin\u021belor ei negative\u201d. Pentru t\u00e2n\u0103rul de 22 de ani care scrie cartea, femeile se bucur\u0103 mai mult de gra\u021bie, fiindc\u0103 la ele \u201egra\u021bia \u0219i naivitatea sunt incomparabil mai frecvente ca la b\u0103rba\u021bi\u201d. Ferici\u021bi sunt pentru el cei naivi, cu naivitatea lor put\u00e2nd s\u0103 ating\u0103 armonia \u0219i s\u0103 se integreze \u00een via\u021b\u0103, spre deosebire de cei care pierd total naivitatea, pierderea ei \u00eensemn\u00e2nd dezintegrarea. Nu se sim\u021bea \u00eenc\u0103, \u00eemi permit s\u0103 adaug, evolu\u021bia femeilor din zilele noastre, nevoite a-\u0219i pierde \u0219i din gra\u021bie \u0219i din naivitate…<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Tinere\u021bea lui va g\u00e2ndi eronat c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 nu se \u0219tie clar ce este bine \u0219i ce este r\u0103u, c\u0103 \u201eorice pl\u0103cere nesatisf\u0103cut\u0103 este o ocazie pierdut\u0103 pentru via\u021b\u0103\u201d. Revoltat exprim\u0103: \u201e\u00centreaga moral\u0103 n-ar vrea s\u0103 fac\u0103 din via\u021b\u0103 dec\u00e2t o sum\u0103 de ocazii pierdute\u201d, uit\u00e2nd de con\u0219tiin\u021ba moral\u0103 care ne \u00eendeamn\u0103 la respectul pentru legile morale.<\/span>
\n Percepe intens entuziasmul vie\u021bii pe care-l consider\u0103 semnificativ: \u201ePierderea fluidit\u0103\u021bii vitale \u0219i debordante \u00ee\u021bi distruge receptivitatea \u0219i posibilitatea de a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a via\u021ba cu generozitate \u0219i elan. Entuziasmul este singurul care se men\u021bine viu p\u00e2n\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u021be. To\u021bi ceilal\u021bi c\u00e2nd nu sunt n\u0103scu\u021bi mor\u021bi, ca majoritatea oamenilor, mor \u00eenainte de vreme. Sunt at\u00e2t de rari oamenii entuzia\u0219ti!\u201d, acest sentiment \u00eenchiz\u00e2nd drumul spre moarte. Cioran consider\u0103 entuziasmul o rev\u0103rsare a iubirii dezinteresate, spre deosebire de gra\u021bie, cu al ei farmec melancolic, inexistent \u00een entuziasm.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Renun\u021barea \u201econ\u021bine mult orgoliu \u0219i suferin\u021b\u0103.[\u2026] Prefer s\u0103 mor de foc interior dec\u00e2t de vidul \u0219i resemnarea \u00een\u021beleptului, la care aceasta r\u0103sare dintr-un gol l\u0103untric\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Lumea i se pare ira\u021bional\u0103 \u0219i \u00eentruc\u00e2t este infinit\u0103, nu-i accept\u0103 vreun sens: \u201eSensul este conceptibil numai \u00eentr-o lume finit\u0103, \u00een care po\u021bi ajunge la ceva\u2026[\u2026] Totul e prea pu\u021bin fa\u021b\u0103 de nem\u0103rginire\u201d. Separarea de lume produs\u0103 de suferin\u021b\u0103 duce la \u201einteriorizarea excesiv\u0103\u201d \u0219i la unul dintre paradoxuri, anume: \u201ede a \u0219terge amintirile celor ce n-ar vrea s\u0103 uite \u0219i de a fixa amintirile \u00een memoria celor ce ar dori s\u0103 uite totul\u201d. \u201eInteriorizarea duce la pr\u0103bu\u0219ire, fiindc\u0103 prin ea a intrat oarecum lumea \u00een tine \u0219i te apas\u0103 dincolo de orice rezisten\u021b\u0103. Mai este atunci de mirare de ce unii se servesc de sport, de vulgaritate, de art\u0103 \u0219i de sexualitate numai pentru a uita?\u201d \u0218i totu\u0219i, spune Cioran, \u201enumai iubirea de oameni ce r\u0103sare din suferin\u021b\u0103 seam\u0103n\u0103 cu \u00een\u021belepciunea ce izvor\u0103\u0219te din nefericire\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Nu gre\u0219e\u0219te c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 munca este un blestem, fiindc\u0103 biblic: \u201e\u00cen sudoarea fe\u021bei tale vei m\u00e2nca p\u00e2inea ta!\u201d i s-a spus lui Adam c\u00e2nd a fost alungat din Rai, dar gre\u0219e\u0219te c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 ea \u201et\u00e2mpe\u0219te, trivializeaz\u0103 \u0219i impersonalizeaz\u0103\u201d, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 este mai mult sim\u021b metafizic \u00eentr-un om lene\u0219 dec\u00e2t \u00eentr-unul activ. Admite totu\u0219i c\u0103 uneori lenea poate fi \u201eun semn al imbecilit\u0103\u021bii\u201d. Sf\u00e2ntul Apostol Pavel spune: \u201eDac\u0103 cineva nu vrea s\u0103 lucreze, acela nici s\u0103 nu m\u0103n\u00e2nce\u201d. Atribuie vina de a fi nefericit vie\u021bii \u0219i nu sie\u0219i, consider\u00e2nd via\u021ba ira\u021bional\u0103 \u0219i evolu\u021bia ei f\u0103r\u0103 de scop. Simte c\u0103 omul nu poate ajunge s\u0103 fie fericit \u00eentru totul, dar recunoa\u0219te c\u0103 poate s\u0103 ajung\u0103 la un grad mai mic de nefericire.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Nietzschean \u00een tinere\u021be, Cioran \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u201ed\u0103r\u00e2me\u201d o lume plin\u0103 de imperfec\u021biuni, dar ea este o construc\u021bie f\u0103cut\u0103 \u00een timp, cu mari sacrificii \u0219i nu avem dreptul s\u0103 nesocotim lumea \u0219i via\u021ba ce ni s-a dat! \u00cen coresponden\u021ba lui cu p\u0103rintele Nicolae Steinhardt, acesta \u00eei scrie: \u201eCredin\u021ba ne d\u0103 o pozi\u021bie strategic\u0103 avantajoas\u0103: un fel de retragere, de feste Burg unde nimeni \u0219i nimic nu poate s\u0103 p\u0103trund\u0103 pentru a produce incertitudine, dezolare \u0219i furie. Ce p\u0103cat c\u0103 imensul dumneavoastr\u0103 talent \u0219i marile dumneavoastr\u0103 virtu\u021bi cre\u0219tine nu sunt puse \u00een slujba Transfiguratului!\u201d.<\/span>
\n Sinuciderea este o alt\u0103 obsesie, o tem\u0103 pe care o dezbate, crez\u00e2nd c\u0103 \u00een acest mod po\u021bi face via\u021ba suportabil\u0103. \u00centrebat de prietenul lui Constantin Noica de ce nu s-a sinucis p\u00e2n\u0103 la acel moment tot vorbind despre sinucidere, Cioran i-a r\u0103spuns sincer c\u0103 iube\u0219te via\u021ba.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 O alt\u0103 obsesie a lui Cioran este timpul, el fiind de ne\u00eenl\u0103turat din ecua\u021bia fiin\u021bei umane \u0219i devenind du\u0219man \u00een insomnii, lipsa de somn fiind pentru el \u201ecea mai mare experien\u021b\u0103 pe care o po\u021bi avea \u00een via\u021b\u0103\u201d. Nesomnul aducea desigur cu el oboseala ce sem\u0103na cu un drum spre pr\u0103bu\u0219ire, spre moarte\u2026 Oboseala cu st\u0103rile ei negative ce \u201esepar\u0103 pe om de lume \u0219i de lucruri\u201d.<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 \u0218i, mai spune Cioran c\u0103tre finalul c\u0103r\u021bii, \u201edup\u0103 ce te-ai fr\u0103m\u00e2ntat ca un nebun s\u0103 rezolvi toate problemele, dup\u0103 ce te-ai chinuit pe culmi, c\u00e2nd ar trebui s\u0103 dai r\u0103spunsurile supreme, sf\u00e2r\u0219e\u0219ti prin a g\u0103si \u00een t\u0103cere singura realitate \u0219i singura form\u0103 de expresie, \u0219i cine nu sf\u00e2r\u0219e\u0219te \u00een t\u0103cere \u00eenseamn\u0103 c\u0103 n-a v\u0103zut totul\u201d. \u00cenduio\u0219\u0103tor, Cioran continu\u0103: \u201eS\u0103-\u021bi vin\u0103 s\u0103 pl\u00e2ngi atunci c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti la oameni, s\u0103 iube\u0219ti totul \u00eentr-un sentiment de suprem\u0103 responsabilitate, s\u0103 te apuce o \u00eenv\u0103luitoare melancolie c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti \u0219i la lacrimile ce \u00eenc\u0103 nu le-ai v\u0103rsat pentru oameni, iat\u0103 ce \u00eenseamn\u0103 a te salva prin iubire, singurul izvor al speran\u021belor\u201d. \u00cenver\u0219unat uneori fa\u021b\u0103 de cel ce l-a condamnat la via\u021b\u0103, atitudinea lui Cioran fa\u021b\u0103 de religie se nuan\u021beaz\u0103: \u201edac\u0103 prin orice pot c\u0103dea \u00een lumea asta numai prin iubire nu.\u201d [\u2026] \u201eSingurul lucru care \u00eel poate salva pe om este iubirea\u201d. Frumos \u0219i adev\u0103rat!<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Intervievat de jurnalistul elve\u021bian Fran\u00e7ois Bondy (1915-2003), la \u00eentrebarea ce este iluzia, ce este maya?, a r\u0103spuns: \u201e\u00censeamn\u0103 s\u0103 prive\u0219ti ghea\u021ba f\u0103r\u0103 s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 este apa\u201d, cu alte cuvinte s\u0103 te am\u0103ge\u0219ti oprindu-te cu g\u00e2ndul la gardul concretului\u2026 \u00centrebat dac\u0103 este un om dezam\u0103git, a r\u0103spuns: \u201eNu sunt un om dezam\u0103git, sunt mai degrab\u0103 ruinat pe din\u0103untru de prea mult\u0103 \u00eencordare\u201d. C\u00e2t prive\u0219te subiectul religiei, r\u0103spunsul a fost: \u201eNu sunt religios, dar nu sunt insensibil fa\u021b\u0103 de dimensiunea religioas\u0103\u2026 Personal cred c\u0103 religia merge mult mai \u00een ad\u00e2ncime dec\u00e2t orice alt\u0103 reflec\u021bie a spiritului uman \u0219i c\u0103 adev\u0103rata viziune a vie\u021bii este religioas\u0103. Omul care n-a trecut prin religie \u0219i care nu a cunoscut tenta\u021bia religioas\u0103 este un om vid\u201d. Iat\u0103 c\u0103 Pascal a avut dreptate: \u201eMarile spirite termin\u0103 religios\u201d, virtu\u021bile cre\u0219tine – credin\u021ba, speran\u021ba \u0219i iubirea – nu pot fi date la o parte, c\u0103ci \u201eIadul e durerea celor ce nu pot iubi\u201d (Dostoievski).<\/span>
\n\u00a0\u00a0\u00a0 Catalogat de unii cititori ca de\u021bin\u0103tor al unui umor negru privitor la via\u021b\u0103, supranumit de unii critici \u201efilozoful disper\u0103rii\u201d, de al\u021bii \u201earistocrat al dubiului \u0219i un dandy al metafizicului\u201d, Emil Cioran a fost \u00een primul r\u00e2nd un \u201escafandru\u201d ce a c\u0103utat \u00een ad\u00e2ncul sufletului omului, a g\u0103sit pietre, le-a cules \u0219i le-a adus la suprafa\u021b\u0103, ca noi s\u0103 le studiem, s\u0103 le \u00eentoarcem pe toate fe\u021bele, s\u0103 le vedem str\u0103lucirea sau \u00eentunecimea, pre\u021biozitatea sau banalitatea\u2026 Pentru acest curaj de a explora ad\u00e2ncimile sufletului, pentru explozia \u0219i incisivitatea g\u00e2ndului, Cioran trebuie pre\u021buit.<\/span>
\n \u00centr-un fragment din jurnalul filozofului austriac Wolfgang Kraus am putut citi caracterizarea: \u201eUn mers agitat, cu pa\u0219i mari, un fel de a vorbi sacadat, av\u00e2ntat, de parc\u0103 i-ar fi greu s\u0103 \u021bin\u0103 pasul cu \u0219uvoiul g\u00e2ndurilor sale, cuvintele se rostogolesc, se suprapun, d\u00e2nd glas unor formul\u0103ri incisive \u0219i precise. Un om de o bun\u0103tate deplin\u0103\u201d.<\/span>
\n Pictorul, omul politic Eugen Mih\u0103escu a amintit de cur\u00e2nd cutremur\u0103toarea \u00eent\u00e2lnire cu filozoful, \u00een ultimele zile ale vie\u021bii sale: \u201e\u00cen vara lui \u201994 m-am dus, ca de obicei atunci c\u00e2nd m\u0103 aflam la Paris, s\u0103-l iau pe Cioran la o plimbare \u00een gr\u0103dina Luxembourg. Pentru c\u0103 nu r\u0103spundea nimeni la sonerie, l-am c\u0103utat pe librarul din col\u0163 ca s\u0103-l \u00eentreb dac\u0103 \u015ftie ceva de maestru. Mi-a spus trist c\u0103 Cioran e bolnav \u015fi a fost internat la spital\u2026\u201d.
\n<\/span>Darul cel mai pre\u021bios al filozofului intrase \u00een haos, luciditatea ap\u0103r\u00e2nd doar ca un \u201efulger\u201d pe cerul min\u021bii sale.
\n<\/span>\u0218i dreptul la somn i-a fost dat\u2026 dincolo de culmile disper\u0103rii.
\n<\/span><\/p>\n\n\n