![\"Eminescu.2[1]\"](\"http:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-content\/uploads\/Eminescu.211.jpg\")
<\/p>\n<\/p>\n
<\/p>\n
\u00a0\u201eSuntem rom\u00e2ni, vrem s\u0103 r\u0103m\u00e2nem rom\u00e2ni \u015fi cerem egal\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire a na\u0163iunii noastre.\u201d<\/i><\/p>\n
\u00a0M. Eminescu<\/p>\n
<\/p>\n
\u00a0\u00a0 La data de 15 ianuarie a acestui an se \u00eemplinesc 164 de ani de la na\u0219terea lui Mihai Eminescu – \u00a0poet, prozator \u015fi jurnalist rom\u00e2n, cea mai important\u0103 voce poetic\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103. Nu pot s\u0103 nu transcriu cele scrise \u00een al\u021bi ani cu prilejul acestei zile, chiar dac\u0103 am f\u0103cut-o de fiecare dat\u0103 \u00een acela\u0219i mod, poate accentu\u00e2nd uneori romantismul \u00eenalt al operei sale, sau ad\u0103ug\u00e2nd alte c\u00e2teva g\u00e2nduri despre cel care a bucurat na\u0163ia noastr\u0103 cu doar 39 ani de via\u0163\u0103, dar cu o imens\u0103 activitate literar\u0103.<\/p>\n
\u00a0\u00a0 Ion Caraion scria: \u201eEminescu este imponderabil \u015fi muzic\u0103\u201d.<\/i> Ion Luca Caragiale spunea c\u0103 Eminescu avea un temperament de o excesiv\u0103 inegalitate, oscil\u00e2nd \u00eentre atitudini introvertite \u015fi extravertite: c\u00e2nd vesel, c\u00e2nd trist; c\u00e2nd comunicativ, c\u00e2nd ursuz; c\u00e2nd bl\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd aspru; mul\u0163umindu-se uneori cu mai nimica \u015fi nemul\u0163umit alteori de toate… \u201eCiudat\u0103 amestec\u0103tur\u0103! \u2013 fericit\u0103 pentru artist, nefericit\u0103 pentru om!\u201d <\/i>Titu Maiorescu i-a promovat imaginea unui vis\u0103tor cu o extraordinar\u0103 inteligen\u0163\u0103, ajutat\u0103 de o foarte bun\u0103 memorie. Constantin Noica \u00eel considera etalonul poeziei rom\u00e2ne\u015fti spun\u00e2nd c\u0103 \u201eArborii nu cresc p\u00e2n\u0103 \u00een cer. Nici noi nu putem cre\u015fte dincolo de m\u0103sura noastr\u0103. \u015ei m\u0103sura noastr\u0103 este Eminescu. Dac\u0103 nu ne vom hr\u0103ni cu Eminescu, vom r\u0103m\u00e2ne \u00een cultur\u0103 mai departe \u00eenfometa\u0163i.\u201d<\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a n\u0103scut la 15 ianuarie 1850, la Boto\u015fani \u015fi a decedat la 15 iunie 1889 la Bucure\u015fti. A fost al \u015faptelea dintre cei unsprezece copii ai c\u0103minarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de \u0163\u0103rani rom\u00e2ni din nordul Moldovei, cobor\u00e2nd (pe linie patern\u0103) din Transilvania, de unde familia a emigrat \u00een Bucovina, din cauza exploat\u0103rii iob\u0103ge\u015fti \u015fi a persecu\u0163iilor religioase. A urmat \u015fcoala primar\u0103 la Cern\u0103u\u0163i, primele dou\u0103 clase probabil \u00eentr-un pension particular. Apoi a fost \u00eenscris la liceul german din Cern\u0103u\u0163i, singura institu\u0163ie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt liceal la acea dat\u0103 \u00een Bucovina anexat\u0103 de Imperiul Habsburgic.<\/p>\n
\u00a0\u00a0 S-a \u00eenfiin\u0163at o catedr\u0103 de rom\u00e2n\u0103 \u015fi a fost ocupat\u0103 de profesorul Aron Pumnul, c\u0103rturarul ardelean care a f\u0103cut parte din conducerea Revolu\u0163iei Rom\u00e2ne de la 1848 din Transilvania, cel care a redactat programul revolu\u0163iei lui Avram Iancu \u015fi care s-a refugiat \u00een final la Cern\u0103u\u0163i. La moartea acestuia Eminescu a publicat primul s\u0103u poem, La moartea lui Aron Pumnul,<\/i> semnat Mihail Eminoviciu; avea 16 ani. Debuteaz\u0103 \u00een revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan (jurist \u015fi scriitor din Ardeal), cu poezia De-a\u015f avea<\/i>. Iosif Vulcan \u00eel convinge s\u0103-\u015fi schimbe numele \u00een Eminescu, adoptat mai t\u00e2rziu \u015fi de al\u0163i membri ai familiei sale.<\/p>\n
\u00a0\u00a0 \u00centre 16-19 ani c\u0103l\u0103tore\u015fte din Cern\u0103u\u0163i la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la Bucure\u015fti, lu\u00e2nd astfel contact cu realit\u0103\u0163ile rom\u00e2ne\u015fti din diverse locuri. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 se angajeaz\u0103 ca sufleor \u015fi copist la teatru, unde \u00eel cunoa\u015fte pe Ion Luca Caragiale.<\/p>\n
\u00a0\u00a0 \u00centre 19-22 ani este student la Viena, la Facultatea de Filozofie \u015fi Drept, ca \u201eauditor extraordinar\u201d. Audiaz\u0103 cursuri ale diferitelor facult\u0103\u0163i, frecventeaz\u0103 cu mult interes biblioteca Universit\u0103\u0163ii, av\u00e2nd o sete nepotolit\u0103 de lectur\u0103. \u00cen acest ora\u015f se \u00eemprietene\u015fte cu Ioan Slavici \u015fi o cunoa\u015fte pe Veronica Micle. Se \u00eentoarce \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi se \u00eenscrie la Universitatea din Berlin (22-24 ani). \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 a avut o bogat\u0103 coresponden\u0163\u0103 cu Titu Maiorescu care \u00eei propunea s\u0103-\u015fi ob\u0163in\u0103 de urgen\u0163\u0103 doctoratul \u00een filozofie, pentru a fi numit profesor la Universitatea din Ia\u015fi. Junimea i-a acordat o burs\u0103 cu condi\u0163ia s\u0103-\u015fi ia doctoratul \u00een filozofie. A urmat cu regularitate dou\u0103 semestre, dar nu s-a prezentat la examene. Poetul a \u00eenceput s\u0103 sufere de o inflama\u0163ie a \u00eencheieturii piciorului; se \u00eemboln\u0103vesc trei dintre fra\u0163ii s\u0103i, invoc\u0103 lipsuri materiale. Se \u00eentoarce \u00een \u0163ar\u0103. La acei 24 ani este numit director al Bibliotecii Centrale din Ia\u015fi. Trei ani, cei mai frumo\u015fi ani ai vie\u0163ii lui a fost bibliotecar, revizor \u015fcolar, redactor la Curierul de Ia\u015fi. A f\u0103cut ordine \u00een Bibliotec\u0103 \u015fi a \u00eembog\u0103\u0163it-o cu manuscrise \u015fi c\u0103r\u0163i vechi rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 a fost bun prieten cu Ion Creang\u0103, pe care l-a \u00eendemnat s\u0103 scrie \u015fi l-a introdus la Junimea, asocia\u0163ie cultural\u0103 \u00eenfiin\u0163at\u0103 la Ia\u015fi \u015fi a fost mereu \u00een prezen\u0163a muzei sale \u2013\u00a0 Veronica Micle, scriind multe poezii. La v\u00e2rsta de 27 ani i se propune postul de redactor, apoi redactor \u015fef la ziarul Timpul din Bucure\u015fti. Dup\u0103 6 ani, \u00een 1883 se \u00eemboln\u0103ve\u015fte. \u00cen mod brutal, \u00een iunie 1883, munca sa este \u00eentrerupt\u0103 \u015fi este introdus cu for\u0163a \u00een sanatoriul doctorului \u015eu\u0163u. Pleac\u0103 la tratament la Viena, \u00een Italia, revine la Bucure\u015fti, pleac\u0103 la Ia\u015fi, la b\u0103i l\u00e2ng\u0103 Odessa, revine \u00een \u0163ar\u0103, lucreaz\u0103 la Bibliotec\u0103 c\u00e2tva timp, se re\u00eemboln\u0103ve\u015fte, se interneaz\u0103 la ospiciul de la M\u0103n\u0103stirea Neam\u0163. \u00cen decembrie 1888 pleac\u0103 la Boto\u015fani, unde este \u00eengrijit de sora sa Henrieta. Este vizitat de Veronica \u015fi pleac\u0103 am\u00e2ndoi la Bucure\u015fti; se bucur\u0103 de o scurt\u0103 activitate ziaristic\u0103, \u00een februarie 1889 se re\u00eemboln\u0103ve\u015fte, este internat la Bucure\u015fti. \u00cen data de 15 iunie 1889, \u00een jurul orei 4 diminea\u0163a, moare \u00een sanatoriul \u201eCaritatea\u201d al doctorului \u015eu\u0163u, iar \u00een 17 iunie Eminescu este \u00eenmorm\u00e2ntat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucure\u015fti. Un cor a interpretat litania \u201eMai am un singur dor\u201d.<\/i><\/b><\/p>\n
\u00a0\u00a0 Vorbind despre poezia de dragoste a lui Eminescu, \u00eencepem cu copil\u0103ria pe care a petrecut-o la Boto\u015fani \u015fi Ipote\u015fti, \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103 \u015fi prin \u00eemprejurimi, \u00eentr-o total\u0103 libertate prin frumoasele p\u0103duri ale Bucovinei. Nostalgia copil\u0103riei este evocat\u0103 \u00een poezia de mai t\u00e2rziu \u201eO, r\u0103m\u00e2i<\/b>\u201d<\/i> scris\u0103 \u00een 1979. Poetul aude glasul p\u0103durii care-i \u015fopte\u015fte: \u201eO, r\u0103m\u00e2i, r\u0103m\u00e2i la mine,\/ Te iubesc at\u00e2t de mult!\/ Ale tale doruri toate\/ numai eu \u015ftiu s\u0103 le-ascult. \u00cen al umbrei \u00eentuneric\/ te asem\u0103n unui prin\u0163. Ce se uit-ad\u00e2nc \u00een ape\/ cu ochi negri \u015fi cumin\u0163i\/ \u015ei prin vuietul de valuri,\/ Prin mi\u015fcarea naltei ierbi,\/ Eu te fac s-auzi \u00een tain\u0103\/ Mersul c\u00e2rdului de cerbi…\u201d<\/i> Copil\u0103ria este pierdut\u0103 \u015fi poetul constat\u0103 cu durere: \u201eAst\u0103zi chiar de m-a\u015f \u00eentoarce\/ a-n\u0163elege n-o mai pot\u2026\/ Unde e\u015fti copil\u0103rie,\/ cu p\u0103durea ta cu tot?\u201d<\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 \u00cent\u00e2lnirea cu Veronica Micle i-a marcat ciclul poeziilor de dragoste, o \u00eent\u00e2lnire pasional\u0103 dintre doi poe\u0163i; unul dintre ei trebuia s\u0103 str\u0103luceasc\u0103! Iubirea pentru femeie \u015fi natur\u0103, \u00een poezia lui Eminescu, lumineaz\u0103 \u015fi tulbur\u0103 totodat\u0103, cele dou\u0103 sentimente \u00eensum\u00e2ndu-se ajung s\u0103 aib\u0103 o energie cosmic\u0103 care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, scap\u0103 de sub controlul voin\u0163ei, urm\u00e2nd calea unui destin… Poetul a c\u0103utat adesea inspira\u0163ia la umbra ramurilor teiului din Gr\u0103dina Copou din Ia\u0219i, numit \u015fi \u201eCopacul \u00eendr\u0103gosti\u0163ilor\u201d, b\u0103tr\u00e2n de aproape 250 de ani. Sub crengile teiului au avut loc discu\u0163ii \u00eentre marele poet \u015fi prietenul s\u0103u Ion Creang\u0103. Tot aici Mihai Eminescu o aducea pe iubita sa Veronica Micle, fiin\u0163a care a influen\u0163at puternic opera poetului. La \u00eenceputurile vie\u0163ii dragostea lui este senin\u0103, frumoas\u0103, \u00eemplinit\u0103 cel mai adesea \u00eentr-un cadru feeric al naturii, ca \u00een poeziile Dorin\u0163a, At\u00e2t de fraged\u0103, Fream\u0103t de codru, Somnoroase p\u0103s\u0103rele, La mijloc de codru des<\/i> <\/b>\u015fi altele. Plenitudinea sentimentului iubirii este redat\u0103 \u00een poeziile Lacul<\/i><\/b>: \u201eLacul codrilor albastru\/ Nuferi galbeni \u00eel \u00eencarc\u0103;\/ Tres\u0103rind \u00een cercuri albe\/ El cutremur\u0103 o barc\u0103.\/ \u015ei eu trec de-a lung de maluri,\/ Parc-ascult \u015fi parc-a\u015ftept\/ Ea din trestii s\u0103 r\u0103sar\u0103\/ \u015ei s\u0103-mi cad\u0103 lin pe piept\u2026\u201d <\/i>\u015fi \u00een poezia Las\u0103-\u0163i lumea<\/b>, <\/i>\u00een care natura particip\u0103 al\u0103turi de cei doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i: \u201eLas\u0103-\u0163i lumea ta uitat\u0103,\/ Mi te d\u0103 cu totul mie,\/ De \u0163i-ai da via\u0163a toat\u0103,\/ Nime-n lume nu ne \u015ftie.\/ Vin\u2019 cu mine, r\u0103t\u0103ce\u015fte\/ Pe c\u0103r\u0103ri cu cotituri,\/ Unde noaptea se treze\u015fte\/ Glasul vechilor p\u0103duri.\/ Printre crengi sc\u00e2nteie stele,\/ Farmec d\u00e2nd c\u0103r\u0103rii str\u00e2mte,\/ \u015ei afar\u0103 doar de ele\/ Nime-n lume nu ne simte. [\u2026] \u00cen\u0103l\u0163imile albastre\/ Pleac\u0103 zarea lor pe dealuri,\/ Ar\u0103t\u00e2nd privirii noastre\/ Stele-n ceruri, stele-n valuri.\/ E-un miros de tei \u00een cr\u00e2nguri.\/ Dulce-i <\/b>umbra de r\u0103chi\u0163i\/ \u015ei suntem at\u00e2t de singuri!\/ \u015ei at\u00e2t de ferici\u0163i!\/ Numai luna printre cea\u0163\u0103\/ Vars\u0103 apelor v\u0103paie,\/ \u015ei te afl\u0103 str\u00e2ns\u0103-n bra\u0163e\/ Dulce dragoste b\u0103laie.\u201d <\/b><\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 <\/i><\/b>Mai t\u00e2rziu, dezam\u0103git de loviturile vie\u0163ii, de lipsa de \u00een\u0163elegere a contemporanilor s\u0103i, con\u015ftient de societatea nedreapt\u0103 \u00een care \u00ee\u015fi ducea traiul, Eminescu creeaz\u0103 poezii profunde, din ce \u00een ce mai triste \u015fi pline de renun\u0163\u0103ri. Codrul nu mai are bog\u0103\u0163ia frunzi\u015fului verde, culoarea, lumina, aerul pur din prima parte a tinere\u0163ii, totul se estompeaz\u0103, poetul \u00eencepe s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri, \u00eencearc\u0103 s\u0103 defineasc\u0103 amorul \u00een poezia \u201eCe e amorul<\/i><\/b>\u201d: <\/i><\/b>\u201eCe e amorul? E un lung\/ Prilej pentru durere\/, C\u0103ci mii de lacrimi nu-i ajung\/ \u015ei tot mai multe cere…\u201d <\/i>Simte c\u0103 iubirea pleac\u0103, neput\u00e2nd fi \u00eenlocuit\u0103 cu alta \u015fi regretul este redat cu sf\u00e2\u015fierea fiin\u0163ei, \u00een poezia \u201eS-a dus amorul<\/i><\/b>\u2026\u201d: \u201eS-a dus amorul, un amic\/ Supus am\u00e2ndurora,\/ Deci c\u00e2nturilor mele zic\/ Adio tuturora\/ Uitarea le \u00eenchide-n scrin\/ Cu m\u00e2na ei cea rece,\/ \u015ei nici pe buze nu-mi mai vin,\/ \u015ei nici prin g\u00e2nd mi-or trece.\/ At\u00e2ta murmur de izvor,\/ At\u00e2t senin de stele,\/ \u015ei un at\u00e2t de trist amor\/ Am \u00eengropat \u00een ele!\/ Din ce noian \u00eendep\u0103rtat\/ Au r\u0103s\u0103rit \u00een mine!\/ Cu c\u00e2te lacrimi le-am udat,\/ Iubito, pentru tine […] \u015ei poate c\u0103 nici este loc pe-o lume de mizerii\/ pentr-un at\u00e2t de sf\u00e2nt noroc\/ str\u0103b\u0103t\u0103tor durerii.\u201d <\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 <\/i>Pasiuni \u015fi desp\u0103r\u0163iri, poetul devine dezam\u0103git \u015fi dezam\u0103girea a dat limbii rom\u00e2ne\u015fti o capodoper\u0103 \u2013 \u201eLuceaf\u0103rul<\/i><\/b>\u201d, poezie \u00een care e mistuit de iubire, gata s\u0103-i jertfeasc\u0103 iubitei nemurirea, dar, \u00een cele din urm\u0103 renun\u0163\u0103, alege izolarea: \u201eTr\u0103ind \u00een cercul vostru str\u00e2mt\/ Norocul v\u0103 petrece,\/ Ci eu \u00een lumea mea m\u0103 simt\/ Nemuritor \u015fi rece\u201d<\/i>, versurile suger\u00e2nd destinul omului de geniu. Eminescu a scris \u015fi Rug\u0103ciuni \u00eenchinate Fecioarei Maria. Amintim Rug\u0103ciunea<\/i><\/b>: \u201eCr\u0103ias\u0103 aleg\u00e2ndu-te\/ \u00cengenunchem rug\u00e2ndu-te,\/ \u00cenal\u0163\u0103-ne, ne m\u00e2ntuie\/ Din valul ce ne b\u00e2ntuie,\/ Fii scut de \u00eent\u0103rire\/ \u015ei zid de m\u00e2ntuire,\/ Privirea-\u0163i adorat\u0103\/ asupr\u0103-ne coboar\u0103,\/ O, maic\u0103 prea curat\u0103\/ \u015ei pururea fecioar\u0103\/ <\/b>Marie!\u201d<\/i> Se spune c\u0103 Eminescu a adus rug\u0103ciunea \u00een \u00eenchisorile comuniste, deoarece de\u0163inu\u0163ii politici recitau aceast\u0103 Rug\u0103ciune, pun\u00e2nd accentul pe versurile: \u201e\u00cenal\u0163\u0103-ne, ne m\u00e2ntuie \/ Din valul ce ne b\u00e2ntuie”. <\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 S-a consemnat c\u0103 Eminescu a fost una dintre \u201epersonalit\u0103\u0163ile hibride, filozof-poet\u201d. Opera sa poetic\u0103 a fost influen\u0163at\u0103 de marile sisteme filozofice ale epocii sale, de filozofia antic\u0103, dar \u015fi de g\u00e2ndirea romantic\u0103 a lui Arthur Schopenhauer \u015fi de filosofia lui Immanuel Kant (Eminescu a lucrat o vreme la traducerea \u201eCriticii ra\u0163iunii pure\u201d, la \u00eendemnul lui Titu Maiorescu, cel care \u00eei ceruse s\u0103-\u015fi ia doctoratul \u00een filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103). S\u0103 amintim filosofia din poezia \u201eLa steaua<\/i><\/b>\u201d, care trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 ca o metafor\u0103 a c\u0103l\u0103toriei luminii. Viteza luminii era deja calculat\u0103 cu aproxima\u0163ie \u00eenainte de 1889, prima determinare experimental\u0103 a vitezei luminii din sec. XVII dator\u00e2ndu-se unui astronom danez care a stabilit la acel moment valoarea constantei c de 213 000 km\/s. Eminescu era la curent cu datele \u015ftiin\u0163ifice \u015fi filozofice. Ulterior, Einstein care avea v\u00e2rsta de zece ani la moartea lui Eminescu, \u00een 1905 a demonstrat c\u0103 cel mai rapid lucru din Univers este lumina (aprox. 298.000 km\/s); a explicat de asemenea c\u0103 lumina Soarelui ajunge pe suprafa\u0163a planetei noastre \u00een aprox. 8 minute, iar lumina reflectat\u0103 de Lun\u0103 \u00een aproximativ 30 de secunde. \u00cen aceea\u015fi teorie spune c\u0103 dac\u0103 lumina Soarelui ar disp\u0103rea brusc, noi abia peste 8 minute am observa \u00eentunericul, deci anumite stele de pe cer care se afl\u0103 la distan\u0163e foarte mari, de milioane de ani lumin\u0103, de\u015fi ele ar putea s\u0103 fie de mult stinse, noi \u00eenc\u0103 le putem percepem lumina. Frumuse\u0163ea este \u015fi a ultimei strofe a poeziei, \u00een care Eminescu a proiectat superb imaginea \u00een spa\u0163iul iubirii, al dorului. De fapt, Einstein a expus \u00eentr-un limbaj de fizic\u0103, iar Eminescu \u00eentr-un limbaj poetic. Am\u00e2ndoi geniali.<\/p>\n
\u00a0\u00a0 \u201eLa steaua care-a r\u0103s\u0103rit\/ E-o cale-at\u00e2t de lung\u0103,\/ C\u0103 mii de ani i-au trebuit\/ Luminii s\u0103 ne-ajung\u0103.\/ Poate de mult s-a stins \u00een drum\/ \u00cen dep\u0103rt\u0103ri albastre,\/ Iar raza ei abia acum\/ Luci vederii noastre.\/ Icoana stelei ce-a murit\/ \u00cencet pe cer se suie;\/ Era pe c\u00e2nd nu s-a z\u0103rit,\/ Azi o vedem \u015fi nu e.\/ Tot astfel c\u00e2nd al nostru dor\/ Pieri \u00een noapte-ad\u00e2nc\u0103,\/ Lumina stinsului amor\/ Ne urm\u0103re\u015fte \u00eenc\u0103..\u201d <\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 <\/i><\/b>Eminescu a dus o imens\u0103 activitate jurnalistic\u0103. Articolele pe care le scria constituiau o educa\u0163ie politic\u0103 pentru cititori, prin analiza profund\u0103 asupra situa\u0163iei \u00een care se afla \u0163ara. \u00cenc\u0103 de la 17 ani c\u00e2nd scria poezia \u201eCe-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nie<\/i><\/b>\u201d: \u201eCe-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nie,\/ \u0162ara mea de glorii, \u0163ara mea de dor?\/ Bra\u0163ele nervoase, arma de t\u0103rie,\/ La trecutu-\u0163i mare, mare viitor!\u201d<\/i> \u015fi \u00een continuare, pe vremea c\u00e2nd era redactor \u015fef la \u201eTimpul\u201d, oficiosul Conservatorilor, Mihai Eminescu a afirmat puternice sentimente patriotice, \u00een dezacord cu linia partidului, a Puterilor Centrale, chiar \u015fi \u00eempotriva lui Maiorescu. A fost un militant activ pentru drepturile rom\u00e2nilor din Ardeal \u015fi pentru unitatea na\u0163ional\u0103. Critica aspru Parlamentul pentru \u00eenstr\u0103inarea Basarabiei, era intransigent at\u00e2t fa\u0163\u0103 de politica de opresiune \u0163arist\u0103 c\u00e2t \u015fi fa\u0163\u0103 de cea a Imperiului Austro-ungar; dorea o Dacie Mare, o Rom\u00e2nie Mare. Cu ocazia S\u0103rb\u0103torii de la Ia\u015fi, de la \u00eenceputul lunii iunie 1883, c\u00e2nd s-a dezvelit statuia lui \u015etefan cel Mare, Eminescu a citit la \u201eJunimea\u201d poemul s\u0103u \u201eDoina<\/i><\/b>\u201d, care a iritat Puterile Centrale: \u201eDe la Nistru p\u00e2n\u2019la Tisa\/ Tot Rom\u00e2nul pl\u00e2nsu-mi-s-a\/ C\u0103 nu mai poate str\u0103bate\/ De-at\u00e2ta str\u0103in\u0103tate.\/ Din Hotin \u015fi p\u00e2n\u2019 la Mare\/ Vin Muscalii de-a c\u0103lare,\/ De la Mare la Hotin\/ Mereu calea ne-o a\u0163in\u2026\u201d<\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Alexandru Vlahu\u0163\u0103 l-a vizitat la spital \u00een ultimele zile ale vie\u0163ii poetului \u015fi a redat versurile re\u0163inute pe care Eminescu i le-a citit: \u201eAt\u00e2ta foc, at\u00e2ta aur\/ \u015ei-at\u00e2tea lucruri sfinte\/ Peste \u00eentunericul vie\u0163ii\/ Ai rev\u0103rsat, P\u0103rinte! <\/b><\/i>Apoi, spunea Vlahu\u0163\u0103, a l\u0103sat t\u0103cut privirea \u00een p\u0103m\u00e2nt\u2026 Dup\u0103 c\u00e2teva minute de t\u0103cere \u015fi-a \u00eempreunat m\u00e2inile, \u015fi ridic\u00e2ndu-\u015fi ochii \u00een sus, a oftat din ad\u00e2nc \u015fi a repetat rar, cu un glas nespus de sf\u00e2\u015fietor: \u201eOf, Doamne, Doamne!\u201d<\/i><\/p>\n
\u00a0\u00a0 O, Doamne, Doamne, zic, d\u0103-ne puterea s\u0103-l \u00een\u0163elegem \u015fi s\u0103-l iubim pe Eminescu al nostru!<\/p>\n\n\n