![\"Statuia](\"http:\/\/www.vavilapopovici.com\/wp\/wp-content\/uploads\/Statuia-lui-Mihai-Viteazul-Copy.jpg\")
<\/p>\n<\/p>\n
\u00a0\u201eDe unde sunt eu? Sunt din copil\u0103ria mea. Sunt din copil\u0103ria mea ca dintr-o \u021bar\u0103.\u201d
\n<\/i>Antoine de Saint – Exupery<\/p>\n
C\u0103ci cea mai de pre\u0163 avu\u0163ie pe care o avem \u00een via\u021b\u0103 ne este copil\u0103ria, cea care ne \u00eendeamn\u0103 spre cunoa\u0219tere \u0219i ne d\u0103 \u00eencredere \u00een via\u0163\u0103. Acum, copil\u0103ria mi se arat\u0103 ca o prin\u021bes\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een straie v\u0103lurite, translucide\u2026 Plec\u00e2nd din preajma mea cu mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103, plute\u0219te undeva \u00een v\u0103zduh \u0219i uneori \u00eemi vorbe\u0219te de locurile prin care am trecut, \u00eemi aminte\u0219te\u2026<\/p>\n
Din or\u0103\u0219elul Bolgrad al Basarabiei noastre, \u00een care am poposit pentru scurt timp, am plecat la B\u0103lgrad (Cetatea Alb\u0103), numele mai demult al ora\u0219ului Alba Iulia, ora\u0219 cu \u00eensemn\u0103tate istoric\u0103, situat pe malul st\u00e2ng al r\u00e2ului Mure\u015f, \u00een podi\u015ful Transilvaniei \u2013 zon\u0103 central\u0103 a \u021b\u0103rii noastre \u2013 vegheat de Mun\u0163ii Apuseni \u015fi de Carpa\u0163ii Meridionali, cu vestitele v\u00e2rfuri P\u0103tru \u0219i \u0218urianu ai mun\u021bilor Sebe\u0219ului. Revenisem de fapt \u00een zona jude\u021bului Alba, ora\u0219ul Alba Iulia fiind la distan\u021b\u0103 rutier\u0103 de C\u00e2mpeni de numai 80 km.<\/p>\n
P\u0103m\u00e2ntul acestei p\u0103r\u021bi de \u021bar\u0103 este traversat de numeroase cursuri de ap\u0103, binecuv\u00e2ntat cu p\u0103m\u00e2nt fertil, relief variat \u015fi p\u0103duri \u00eentinse. Cele mai vechi vestigii arheologice din acest teritoriu dateaz\u0103 din Paleolitic. \u00cenainte de cucerirea roman\u0103, \u00een apropierea actualului ora\u0219, exista localitatea dacic\u0103 Apoulon.<\/i> Dup\u0103 cucerirea Daciei de c\u0103tre Traian, la \u00eenceputul secolului al doilea d. H., o parte din Dacia a fost transformat\u0103 \u00een provincie a Imperiului Roman. Ora\u0219ul s-a numit Apulum, fortifica\u021bia dacic\u0103 preexistent\u0103 fiind extins\u0103. Ruinele zidului roman \u0219i ale por\u021bii sunt foarte bine conservate \u00een prezent, exist\u00e2nd \u201eTraseul celor trei fortifica\u021bii\u201d din Cetate. Dup\u0103 retragerea armatei \u015fi administra\u0163iei romane la sud de Dun\u0103re, sub \u00eemp\u0103ratul Aurelian, \u00een anul 271 d. H., fosta provincie roman\u0103 a fost locuit\u0103 de o puternic\u0103 popula\u0163ie autohton\u0103, care a dus mai departe continuitatea poporului rom\u00e2n \u00een secolele urm\u0103toare. \u00cen 1199 ora\u0219ul apare din nou atestat, de aceast\u0103 dat\u0103 sub numele de Alba Iulia, iar mai apoi drept capital\u0103 a Principatului Autonom al Transilvaniei (1542-1690) dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea Ungariei de c\u0103tre turci (1526). Denumirea latin\u0103 a ora\u0219ului a fost tradus\u0103 \u00een documentele medievale redactate \u00een limba slavon\u0103 drept B\u0103lgrad<\/i> (Cetatea Alb\u0103), numele provenind de la culoarea alb\u0103 a zidurilor cet\u0103\u021bii medievale, cl\u0103dite din piatr\u0103, din latina \u201ealbus\u201d \u0219i Iulia, de la cuv\u00e2ntul unguresc \u201egyula\u201d. La sf\u00e2r\u0219itul epocii renascentiste, la curtea de la Alba Iulia a existat o adev\u0103rat\u0103 dinastie de principi \u201eapuseni\u201d \u2013 Bathore\u0219tii.<\/p>\n
\u00cen anul 1595 Mihai Viteazul a ob\u0163inut dou\u0103 victorii importante \u00eempotriva Imperiului Otoman, prima la C\u0103lug\u0103reni \u015fi a doua la Giurgiu, \u00een urma lor \u00eencheindu-se pacea favorabil\u0103 \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti \u015fi asigur\u00e2ndu-se astfel, o anumit\u0103 stabilitate \u00een zon\u0103, fapt care i-a permis voievodului cucerirea Transilvaniei \u015fi Moldovei, \u00eenf\u0103ptuind unirea tuturor teritoriilor locuite de popula\u0163ie de origine rom\u00e2n\u0103. Astfel, Mihai Viteazu \u0219i-a f\u0103cut intrarea triumf\u0103toare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, stabilind aici prima capital\u0103 vremelnic\u0103 a tuturor rom\u00e2nilor. A fost domnitor al \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti (1593-1601), la care a alipit Transilvania (\u00een 1599) \u015fi apoi Moldova (\u00een 1600), devenind primul domnitor al celor trei \u0163\u0103ri rom\u00e2ne\u015fti unite, \u00een condi\u0163iile \u00een care principalele puteri ale vremii erau Imperiul German \u015fi cel Otoman. Un asemenea succes, o asemenea strategie, a st\u00e2rnit invidia, nemul\u0163umirea du\u015fmanilor s\u0103i externi \u015fi interni. \u201eDu\u015fmanii se repezir\u0103 asupra lui ca ni\u015fte dih\u0103nii s\u0103lbatice, cu s\u0103biile scoase. Ci unul dete cu suli\u0163a \u015fi-l lovi drept \u00een inim\u0103, iar altul degrab\u0103 \u00eei t\u0103ie capul. \u015ei c\u0103zu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru c\u0103 nu \u015ftiuse, nici nu prilejise sabia lui cea iute \u00een m\u00e2na lui cea viteaz\u0103. \u015ei r\u0103maser\u0103 cre\u015ftinii, \u015fi mai v\u00e2rtos \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, s\u0103raci de d\u00e2nsul\u201d, <\/i>a\u015fa este descris\u0103 de c\u0103tre cronicarii rom\u00e2ni uciderea mi\u015feleasc\u0103 a lui Mihai Viteazul, la C\u00e2mpia Turzii, \u00een 1601. Domnitorul a r\u0103mas \u00een istoria rom\u00e2nilor drept f\u0103uritorul primei uniri a celor trei \u0163\u0103ri rom\u00e2ne\u015fti, iar uciderea lui a lungit timpul de a\u015fteptare a urm\u0103toarei Uniri. \u00cen Istoria rom\u00e2nilor prin c\u0103l\u0103tori<\/i> Nicolae Iorga aminte\u0219te de faima lui Mihai Viteazul, pun\u00e2nd retoric \u00eentrebarea dac\u0103 ar fi fost posibil ca un popor s\u0103 se bat\u0103 cu oastea care avea \u00een mijlocul ei steagul du\u0219manului trimis din Constantinopol, \u201ef\u0103r\u0103 dovada de energie na\u021bional\u0103 \u00eencununat\u0103 de succes \u0219i aureolat\u0103 de glorie care e \u00eens\u0103\u0219i domnia lui Mihai Viteazul?\u201d<\/i><\/p>\n
Alba Iulia este un ora\u0219 cu o mare \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 istoric\u0103! \u00cemi amintesc cum \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea clasei a treia, c\u00e2nd eram \u00eenc\u0103 ni\u0219te g\u00e2g\u00e2lici, ne-a vorbit despre Horia, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan \u0219i ne-a dus s\u0103 vizit\u0103m locul unde au fost executa\u021bi Horea \u0219i Clo\u0219ca. Atunci am aflat, mai t\u00e2rziu am \u00een\u021beles, momentele decisive ale luptei sociale \u015fi na\u0163ionale ale poporului rom\u00e2n din secolele XVIII \u015fi XIX care au inclus \u0219i jude\u0163ul Alba. Capii acelei r\u0103scoale din 1784 au fost \u00eencarcera\u0163i la Alba-Iulia, cerceta\u0163i, du\u0219i sub strict\u0103 paz\u0103 militar\u0103, \u00een celule separate: Horea la Poarta a III-a a cet\u0103\u021bii, Clo\u015fca la Poarta a IV-a, iar Cri\u015fan \u00een corpul principal de gard\u0103, o cl\u0103dire care se afla \u00een incinta Catedralei Ortodoxe, \u015fi apoi executa\u0163i \u00een mod barbar: Horea \u015fi Clo\u015fca au fost tortura\u0163i cu cruzime, tra\u015fi pe roat\u0103 \u00een 1785, dup\u0103 ce Cri\u015fan, \u0219tiind ce-l a\u0219tepta, s-a sinucis \u00een temni\u0163\u0103, sp\u00e2nzur\u00e2ndu-se cu noji\u0163ele de la opinci. R\u0103scoala mo\u0163ilor a fost considerat\u0103 drept una dintre cele mai violente mi\u015fc\u0103ri sociale din Europa acelei vremi, dar ea a marcat intrarea poporului nostru \u00een epoca modern\u0103, prin trezirea con\u015ftiin\u0163ei na\u0163ionale. Sunt unii istorici care au comparat-o cu Revolu\u0163ia Francez\u0103 de la 1789, cele dou\u0103 mi\u015fc\u0103ri asem\u0103n\u00e2ndu-se, fiind vorba de aceea\u015fi epoc\u0103 istoric\u0103, ambele urm\u0103rind lichidarea feudalismului \u0219i am\u00e2ndou\u0103 caracteriz\u00e2ndu-se printr-o mare violen\u0163\u0103. Mai t\u00e2rziu, la 1 decembrie 1918<\/strong>, Alba-Iulia a fost locul unde Unirea Transilvaniei, Banatului, Cri\u015fanei \u015fi a Maramure\u015fului cu Rom\u00e2nia a fost decis\u0103 solemn de c\u0103tre Marea Adunare Na\u0163ional\u0103 de la Alba-Iulia. Atunci s-a des\u0103v\u00e2r\u0219it Unirea Statului Na\u0163ional Modern Rom\u00e2n. Prin aceast\u0103 unire, dup\u0103 cea a Basarabiei \u0219i apoi a Bucovinei, s-a \u00eemplinit visul neamului rom\u00e2nesc, unirea \u00eentr-un singur stat al tuturor rom\u00e2nilor.<\/p>\n Aici, la Alba Iulia, amintirile pentru mine, sunt multe \u0219i destul de clare. \u0218coala mea era la mare distan\u021b\u0103 de o cas\u0103 nou\u0103 \u00een care locuiam, probabil \u00eenchiriat\u0103 de Administra\u021bia CAM la care lucra tata, situat\u0103 dincolo de Cetate \u0219i dincolo de un cimitir al eroilor. \u00cen drumurile pe care le f\u0103ceam de la \u0219coal\u0103 spre cas\u0103 \u00eent\u00e2rziam voit, oprindu-m\u0103 \u0219i f\u0103c\u00e2nd ochii mari la tot ceea ce descopeream. Treceam zilnic printr-una dintre cele patru por\u021bi ale cet\u0103\u021bii \u2013 poarta a III-a. Zidurile cet\u0103\u021bii aveau m\u0103re\u021bia lor, dar mie, la acea v\u00e2rst\u0103 \u00eemi p\u0103reau foarte \u00eenalte, reci, umede \u0219i mute. Nu-mi vorbeau fiindc\u0103 nu \u0219tiam nimic despre ele. Dincolo de zidurile cet\u0103\u021bii erau dealuri bl\u00e2nde, \u0219erpuiri \u0219i r\u0103suciri de drumuri. M\u0103 mai opream \u0219i priveam de aproape pietrele zidului cet\u0103\u021bii; descopeream porozit\u0103\u021bi, priveam mu\u0219chiul verde catifelat, c\u00e2te o urm\u0103 de pas\u0103re s\u0103rit\u0103 dintr-un copac \u0219i proiectat\u0103 pe zidul cet\u0103\u021bii sau ivit\u0103 din zborul spre cer al p\u0103s\u0103rilor\u2026 Despre at\u00e2t de impresionanta Cetate bastionar\u0103 Alba Carolina<\/i> am aflat mult mai t\u00e2rziu. Construit\u0103 ca un sistem de ap\u0103rare \u00eempotriva turcilor, c\u00e2t \u0219i pentru consolidarea puterii habsburgice \u00een teritoriile ocupate, era una dintre cele mai impresionante fortifica\u021bii de acest gen din sud-estul Europei, ridicat\u0103 \u00eentre anii 1714-1739 la ordinul lui Carol al VI-lea de Habsburg. Zidurile ei construite din c\u0103r\u0103mid\u0103 \u0219i din piatr\u0103 luat\u0103 de la ruinele cet\u0103\u021bii romane, se \u00eentind pe kilometri \u00eentregi \u0219i au grosimi impresionante. Forma fortifica\u021biei este de tip stelat \u2013 Vauban <\/i>(dup\u0103 numele arhitectului francez)<\/i> cu bastioane la col\u021buri, cu por\u021bi baroce, iar intrarea se face prin cele 6 por\u021bi monumentale, frumos decorate, unice \u00een arhitectura militar\u0103 european\u0103, dintre care patru sunt decorate cu statui \u0219i reliefuri. Din punct de vedere al amplasamentului, cetatea a fost ridicat\u0103 peste alte dou\u0103 fortifica\u0163ii mai vechi, respectiv castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina \u015fi cetatea medieval\u0103 B\u0103lgrad. Se spune c\u0103 20.000 de iobagi rom\u00e2ni au lucrat la construc\u0163ia cet\u0103\u0163ii, lucr\u0103rile de zid\u0103rie \u015fi pietr\u0103rie fiind f\u0103cute de muncitori \u015fi me\u015fteri italieni, iar lucr\u0103rile speciale de sculptur\u0103 la por\u0163ile cet\u0103\u0163ii \u015fi bastioane, realizate de o echip\u0103 de la Viena. Bog\u0103\u0163ia \u015fi varietatea decorului plastic ofer\u0103 un caracter unic cet\u0103\u0163ii, \u00een r\u00e2ndul fortifica\u0163iilor de acest profil din Europa. \u00centre zidurile ei s-au desf\u0103\u0219urat evenimente de cea mai mare importan\u021b\u0103 pentru istoria poporului rom\u00e2n. Dup\u0103 intrarea pe traseu, \u00een partea dreapt\u0103 se pot vedea ruinele Por\u021bii de Sud a Castrului Roman \u0219i o parte din zidurile fortifica\u021biei romane construit\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu anul 106 d. H. Istoria este foarte interesant\u0103, castrul s-a construit pentru cantonarea unei Legiuni dislocat\u0103 din Vindobona (actuala Vien\u0103) \u0219i pentru a p\u0103zi \u021binutul aurifer \u0219i drumul de transport al aurului c\u0103tre Roma. Migra\u021biile succesive au determinat retragerea armatei romane, \u00een jurul anului 271-275 d.Ch. Popula\u021bia autohton\u0103 a tr\u0103it \u00eempreun\u0103 cu veteranii legiunilor care au primit p\u0103m\u00e2nt stabilindu-se \u00een zon\u0103 \u0219i au \u021binut \u00eempreun\u0103 piept popula\u021biilor migratoare.<\/p>\n Zilnic plecam singur\u0103 spre \u0219coala care era la distan\u021ba de aproximativ un kilometru. Distan\u021ba \u00eemi p\u0103rea enorm\u0103. Pe atunci, fiecare potec\u0103 avea m\u0103rimea unei str\u0103zi, pe care pa\u0219ii m\u0103run\u021bi \u0219i mici o str\u0103b\u0103teau \u00een continu\u0103 c\u0103utare \u0219i uimire. Iernile erau bl\u00e2nde \u00een aceast\u0103 parte a \u021b\u0103rii, verile c\u0103lduroase, toamnele lungi. \u0218i totu\u0219i, de c\u00e2te ori m\u0103 \u00eentorceam de la \u0219coal\u0103,\u00a0 \u00eentunericul parc\u0103 m\u0103 ajungea din urm\u0103. M\u0103 cuprindea o team\u0103 c\u0103 trebuia s\u0103 trec prin poarta cet\u0103\u021bii de piatr\u0103, cu lini\u0219tea \u0219i \u00eentunericul ei intens. Eram a\u0219a de mic\u0103 \u0219i din lumina \u00eenc\u0103 existent\u0103 a zilei, dintr-o dat\u0103 intram \u00een \u00eentunericul \u0219i r\u0103coarea por\u021bii pe care o traversam; alteori din lumina puternic\u0103 a soarelui \u2013 \u00een umbra zidurilor reci. Rareori eram \u00eenso\u021bit\u0103 de o coleg\u0103 care locuia \u00een drum spre casa noastr\u0103, dar, de cele mai multe ori eram singur\u0103. Dup\u0103 ce p\u0103rin\u021bii m\u0103 \u00eenv\u0103\u021baser\u0103 drumul, mama a spus c\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 descurc singur\u0103. Aproape de cas\u0103 traversam un cimitir al eroilor, p\u0103r\u0103sit. Descoperisem acolo unele morminte a c\u0103ror capace din beton erau date pu\u021bin la o parte \u0219i puteam z\u0103ri sicriele din lemn putrezite \u0219i oasele din sicrie. Curiozitatea copilului era at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t mai z\u0103boveam l\u00e2ng\u0103 acele morminte, uit\u00e2ndu-m\u0103 atent, pe timpul zilei, la ceea ce era \u00een\u0103untrul lor. A fost primul meu contact cu existen\u021ba mor\u021bii \u0219i mi se p\u0103rea ceva de domeniul fantasticului. Nu \u00eemi era team\u0103, str\u0103in\u0103 fiindu-mi la acea v\u00e2rst\u0103, imaginea suferin\u021bei vreunui om care p\u0103r\u0103se\u0219te via\u021ba. P\u0103stram secretul descoperirii mele, m\u0103 duceam de c\u00e2te ori puteam s\u0103 rev\u0103d acele schelete, g\u00e2ndind c\u0103 \u00eentr-o zi se vor \u00eembr\u0103ca cu carne \u0219i haine \u0219i vor ie\u0219i de acolo. Mai t\u00e2rziu l-am \u00een\u021beles pe Emil Cioran care juca fotbal \u00een cimitirul R\u0103\u0219inari-ului, cu groparul, un om vesel cu care se \u00eemprietenise, folosind \u00een loc de minge c\u00e2te un craniu. \u201eDe c\u00e2te ori nu i-am \u021binut companie groparului! Nici nu-\u021bi \u00eenchipui c\u00e2t de ad\u00e2nc mi s-au \u00eentip\u0103rit \u00een minte toate imaginile astea\u2026\u201d<\/i> m\u0103rturisea Cioran. Avea credin\u021ba c\u0103 acest fapt a avut un efect \u00een subcon\u0219tient, moartea devenind o obsesie pentru el \u00een via\u021b\u0103. Se poate! \u201e\u00centreaga mea via\u0163\u0103 a stat sub semnul mor\u0163ii\u201d,<\/i> mai spunea Cioran. Nu m-am g\u00e2ndit niciodat\u0103 la aceast\u0103 posibilitate, dar\u201a \u00eemi amintesc c\u0103 pe caietele mele din clasele de \u0219coal\u0103 erau scrise versurile lui Vlahu\u021b\u0103 din poezia Din prag<\/i>: \u201eNu de moarte m\u0103 cutremur, ci de ve\u0219nicia ei!\u201d <\/i>Bunica a citit \u0219i mi-a spus, cu glasul ei bl\u00e2nd, c\u0103 nu este bine s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 un copil la a\u0219a ceva \u0219i nici s\u0103 nu mai pronun\u021be cuv\u00e2ntul \u201emoarte\u201d vreodat\u0103.<\/p>\n \u00cen cimitir, prim\u0103vara, v\u0103zusem pentru prima oar\u0103 \u00een via\u021ba mea oi \u0219i miei zburd\u00e2nd printre \u00a0morminte, p\u0103sc\u00e2nd iarba. G\u0103sind \u00een drum excrementele lor, \u00eemi amintesc c\u0103 am scos din ghiozdan un caiet, am rupt o foaie \u0219i am str\u00e2ns bilu\u021bele mici \u0219i negre \u0219i i le-am dus bucuroas\u0103 mamei, strig\u00e2ndu-i: \u201eMama, am g\u0103sit m\u0103sline-n cimitir!\u201d Noroc c\u0103 nu m\u0103 tentase s\u0103 gust din ele! Era \u00een timpul r\u0103zboiului \u0219i o auzisem pe mama spun\u00e2nd c\u0103 nu se mai g\u0103sesc m\u0103sline\u2026<\/p>\n De\u0219i iernile erau bl\u00e2nde, \u00eentruna din serile de iarn\u0103, trec\u00e2nd prin cimitir spre cas\u0103 \u0219i fiind \u00eentuneric, deoarece \u0219coala avea programul dup\u0103 amiaza pentru copiii claselor mici, \u00eencepuse dintr-o dat\u0103 s\u0103 ning\u0103 viscolit. Fulgii de z\u0103pad\u0103 m\u0103 prinseser\u0103 \u00een v\u00e2rtejul lor \u0219i ame\u021bisem. Am sc\u0103pat din m\u00e2n\u0103 ghiozdanul \u0219i cu m\u00e2nu\u021bele \u00eenghe\u021bate, nu-l mai puteam prinde din z\u0103pada a\u0219ternut\u0103. Frigul m-a cuprins, am \u00eenceput s\u0103 strig \u0219i am avut norocul c\u0103 servitoarea ie\u0219ise din cas\u0103 \u0219i venind \u00een \u00eent\u00e2mpinarea mea mi-a auzit strig\u0103tul \u0219i m-a ajutat s\u0103 ajung acas\u0103. Verile, \u00een schimb, erau fermec\u0103toare, c\u0103ldurile suportabile. Nu am tr\u0103it la \u021bar\u0103, s\u0103 fiu binecuv\u00e2ntat\u0103 de natur\u0103 \u00een copil\u0103rie \u0219i atunci \u00eencercam s\u0103 o descop\u0103r, s\u0103 merg eu spre ea\u2026 Iubeam deschiderea cerului, iubeam florile \u0219i alergam spre o poian\u0103, pe un deal de la marginea ora\u0219ului, plin de mireasma proasp\u0103t\u0103 a ierburilor; un miros s\u0103lbatic \u0219i pur \u00eemi n\u0103v\u0103lea \u00een n\u0103ri, pe c\u00e2nd seara se l\u0103sa lini\u0219tit\u0103 \u0219i greierii \u00ee\u0219i \u00eencepeau c\u00e2ntul. Acolo g\u0103seam o floare ginga\u0219\u0103 care se numea \u201eS\u00e2ngele voinicului\u201d (Negritella rumba). C\u0103p\u0219orul meu \u021besuse povestea cu un f\u0103t-frumos care se luptase cu zmeii pentru a sc\u0103pa omenirea de R\u0103u\u2026 F\u0103t-frumos fusese r\u0103nit, s\u00e2ngele se scursese pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 la apusul soarelui, iar a doua zi diminea\u021ba, flori ro\u0219ii cu un parfum deosebit, au r\u0103s\u0103rit \u00een acel loc \u0219i floarea s-a numit \u201eS\u00e2ngele voinicului\u201d. N\u0103d\u0103jduiam pe atunci, \u00een lungile mele plimb\u0103ri f\u0103cute pe c\u00e2mpul de la marginea ora\u0219ului, s\u0103 g\u0103sesc printre flori, un F\u0103t-frumos, a\u0219a, precum \u00een basmele pe care mi le citiser\u0103 \u2013 mama, tata. Mergeam deseori \u00een poiana descoperit\u0103, culegeam flori de c\u00e2mp \u0219i alergam s\u0103 prind fluturi. Floricelele de culoare ro\u0219u carmin, de departe p\u0103reau ni\u0219te pic\u0103turi de s\u00e2nge; g\u0103seam maci ro\u0219ii cu petale m\u0103t\u0103soase, romani\u021be albe, alb\u0103strele, g\u0103lbioare, p\u0103l\u0103riu\u021be \u0219i m\u0103 \u00eentrebam cine le-a dat o form\u0103 at\u00e2t de frumoas\u0103, cine le-a colorat a\u0219a de diferit \u0219i m\u0103 bucuram de lumina risipit\u0103 \u00een culorile florilor. Mirosul discret al ierbii \u0219i al florilor de c\u00e2mp \u00eemi umpleau pl\u0103m\u00e2nii mici de copil\u2026 Tata \u00eemi improvizase o\u00a0 plas\u0103 de prins fluturi, fiindc\u0103 \u00eei spusesem c\u00e2t erau de frumo\u0219i: imacula\u021bi, colora\u021bi \u00een splendide culori diafane, vals\u00e2nd \u00een aerul din jurul meu. M\u0103 \u00eempiedicam de ierburile mari urm\u0103rind c\u00e2te un fluture, c\u0103deam \u0219i r\u00e2deam de c\u00e2te ori eram p\u0103c\u0103lit\u0103. Fluturele zbura, se oprea pe c\u00e2te o floare sau un fir de iarb\u0103, \u00ee\u0219i str\u00e2ngea aripile, apoi le desf\u0103cea \u0219i relua zborul. Orice zbor \u00eemi p\u0103rea ceva serafic, zborul fluturelui mai mult ca cel al p\u0103s\u0103rii, \u00eemi sugera starea angelic\u0103, pe care o presupune orice imagine suitoare spre cer. Le urm\u0103ream zborul p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bie. Unii se a\u0219ezau cumin\u021bi pe c\u00e2te o floare \u0219i m\u0103 duceam spre ei tiptil \u0219i parc\u0103 m\u0103 vedeau \u0219i zburau\u2026 Alergam din nou dup\u0103 ei. M\u0103 mai loveam la m\u00e2ini sau la picioare de c\u00e2te o piatr\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103 printre ierburi, dar nu-mi p\u0103sa. Voiam s\u0103 prind fluturele! Cel galben zburase, urm\u0103ream unul albastru, mai albastru \u0219i mai frumos ca cerul. Se \u00eent\u00e2mpla s\u0103-l prind \u00een plasa improvizat\u0103. Ging\u0103\u0219ia, fragilitatea fluturelui prins \u00eemi producea totu\u0219i o senza\u021bie de vinov\u0103\u021bie. M\u00e2inile mele erau at\u00e2t de mari fa\u021b\u0103 de trupul s\u0103u, \u00eenc\u00e2t \u00eel l\u0103sam pu\u021bin s\u0103 se zbat\u0103, timp \u00een care-i puteam privi pl\u0103p\u00e2ndul trup, frumoasele aripi, apoi \u00eei d\u0103deam drumul. Odat\u0103 curiozitatea m-a determinat s\u0103-i prind aripile \u00eentre degete. M-am minunat v\u0103z\u00e2nd praful fin colorat care-mi r\u0103m\u0103sese pe degete, i-am dat drumul \u0219i am v\u0103zut c\u0103 nu mai avea putere s\u0103 zboare; sentimentul de vinov\u0103\u021bie, de mil\u0103 mi-a r\u0103v\u0103\u0219it sufletul. De unde s\u0103 fi \u0219tiut c\u0103 acel praf care de fapt era constituit din mici, foarte mici solzi\u0219ori, pleac\u0103 at\u00e2t de u\u0219or de pe acea aripioar\u0103 care avea transparen\u021ba aerului? \u00centrebam cine i-a colorat a\u0219a de frumos \u0219i auzeam spun\u00e2ndu-mi-se: \u201eDoamne, Doamne!\u201d. \u0218i at\u00e2t! Cine cuno\u0219tea pe atunci legile fizice ale luminii care determinau aceste minunate culori?\u2026 Nu am mai repetat \u00eencercarea. Mai t\u00e2rziu, nu mai \u021bin minte \u00een ce clas\u0103, la \u0219tiin\u021bele naturii eram sf\u0103tui\u021bi de profesori s\u0103 prindem fluturi \u0219i alte insecte, s\u0103 le \u00eenfigem acul \u00een trup, s\u0103 facem a\u0219a-zisul \u201eInsectar\u201d. \u00cen acele momente mi-am amintit de fluturii dup\u0103 care alergasem \u0219i tare m\u0103 mai miram c\u0103 oamenii maturi, cei care ne \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 fim buni, corec\u021bi etc., nu se g\u00e2ndesc la inimile acelea mici pe care le au fluturii\u2026 Dar c\u00e2te amintiri nu s-au legat de flori \u0219i de fluturi \u0219i mai t\u00e2rziu! Nu am uitat nici panta lin\u0103 a acelui deal, \u00eembr\u0103cat \u00een m\u0103tasea verde a ierbii, pe care m\u0103 rostogoleam spre vale, la plecare spre cas\u0103.<\/p>\n \u00centruna din zile c\u00e2nd m\u0103 \u00eentorceam de la \u0219coal\u0103 cu acea coleg\u0103 care locuia prin apropiere, m\u0103 cuprinsese bucuria c\u0103 aveam cui spune povestea z\u0103mislit\u0103 pentru acele flori \u201eS\u00e2ngele Voinicului\u201d, descoperite \u00een poiana din apropierea casei \u0219i am \u00eenceput s\u0103-i povestesc, ajung\u00e2nd bine \u00een\u021beles \u0219i la sf\u00e2r\u0219itul pove\u0219tii, imagin\u00e2ndu-mi \u00eent\u00e2lnirea cu F\u0103t-frumos\u2026 Feti\u021ba a ascultat \u0219i la urm\u0103 mi-a spus: \u201eNo, drag\u0103, tu e\u0219ti cam bol\u00e2nd\u0103!\u201d Venisem din alt ora\u0219, din alt\u0103 parte a \u021b\u0103rii \u0219i nu \u0219tiam ce \u00eenseamn\u0103 acest cuv\u00e2nt, dar mi s-a p\u0103rut, dup\u0103 tonul feti\u021bei, c\u0103 suna ur\u00e2t \u0219i nu am mai scos nici un cuv\u00e2nt p\u00e2n\u0103 ne-am desp\u0103r\u021bit. Chiar regretasem dest\u0103inuirea\u2026 C\u00e2nd am ajuns acas\u0103, m-am dus drept \u00een bibliotec\u0103 unde era un dic\u021bionar a lui \u0218\u0103ineanu \u0219i m-am uitat s\u0103 v\u0103d ce \u00eenseamn\u0103 acel cuv\u00e2nt: \u201eNebun, smintit, nerod, prost\u201d. Era mai mult dec\u00e2t o \u00eenjur\u0103tur\u0103! C\u00e2t eram de mic\u0103, mi-am dat seama imediat c\u0103 nu toate g\u00e2ndurile pot fi m\u0103rturisite \u0219i mai trebuie s\u0103 \u0219tii cui i le m\u0103rturise\u0219ti\u2026 \u00cencepeam s\u0103 intuiesc necesitatea refugiului din fa\u0163a unor fiin\u021be lipsite de sensibilitate. Ca atare, hot\u0103r\u00e2sem s\u0103 m\u0103 duc tot singur\u0103 \u00een poian\u0103 \u0219i s\u0103 vin acas\u0103, cu g\u00e2ndurile z\u0103vor\u00e2te. Cred c\u0103 pe atunci \u00eencepuser\u0103 s\u0103 apar\u0103 zorii poeziei \u00een sufletul meu de copil.<\/p>\n Voi mai g\u0103si floarea mea preferat\u0103, cu lujerul sub\u021bire, \u00eenalt, \u00een v\u00e2rful c\u0103ruia apar florile ro\u0219u-carmin \u0219i care-\u0219i deschid guri\u021bele, buzele ro\u0219ii pentru a primi un s\u0103rut? Frumuse\u021bea culorii, perfec\u021biunea formei, ging\u0103\u0219ia siluetei, mirosul discret d\u0103ruit cu generozitate v\u0103zduhului \u0219i\u2026 o parte din copil\u0103rie r\u0103mas\u0103 pe acele meleaguri!<\/p>\n \u00a0* * *<\/p>\n \u00cen cetate existau \u0219i Pavilioanele Bisericii Ortodoxe. P\u0103rin\u021bii d\u0103ruiser\u0103 o mic\u0103 org\u0103 pe care o aveau, unui preot al acelei Biserici \u0219i el \u00eemi d\u0103duse o c\u0103rticic\u0103 de rug\u0103ciuni pe care am p\u0103strat-o mult timp, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a trebuit s\u0103 renun\u021b la multe lucruri, unele nespus de dragi. \u00cemi scrisese pe ea s\u0103 ascult de sfaturile mamei \u0219i ale tat\u0103lui meu, inspirat de una din cele zece porunci: \u201eCinste\u0219te pe tat\u0103l t\u0103u \u0219i pe mama ta, ca bine s\u0103-\u021bi fie \u021bie \u0219i s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti mul\u021bi ani pe p\u0103m\u00e2nt\u201d. <\/i>Am regretat \u00eentr-un fel dispari\u021bia acelei orgi, fiindc\u0103 \u00eemi pl\u0103cuse sunetul ei, dar era prea greu pentru mine s\u0103 \u00eencerc s\u0103 manevrez acel instrument. Preotul ne-a dus, pe mine \u0219i pe p\u0103rin\u021bi, s\u0103 vizit\u0103m Pavilioanele \u0219i Catedrala \u00cencoron\u0103rii, cunoscut\u0103 acum \u0219i sub numele de Catedrala Re\u00eentregirii \u2013 simbol al unit\u0103\u021bii noastre na\u021bionale, realizat\u0103 prin actul din 1918, unire dup\u0103 care rom\u00e2nii au dus un trai bun, via\u021ba era frumoas\u0103 \u0219i \u021bara \u00eentreag\u0103 era cuprins\u0103 de un mare av\u00e2nt patriotic, de o dorin\u021b\u0103 puternic\u0103 de a face ceva concret pentru Rom\u00e2nie Mare. Preotul ne-a vorbit \u0219i noi ascultam \u00een t\u0103cere. Eram, \u00eemi amintesc, copil ascult\u0103tor pe atunci, interesat\u0103 de frumoasele pove\u0219ti, care se \u00eenscriseser\u0103 \u00een istoria neamului nostru. Poate era \u0219i meritul preotului care explica \u0219i le spunea p\u0103rin\u021bilor, cuvinte pe care tata mai t\u00e2rziu, le repeta de multe ori: \u201eDoamne, s\u0103 nu pierdem \u201etezaurul\u201d sufletului de rom\u00e2n!\u201d<\/i> Catedrala a fost construit\u0103 \u00een anii 1921-1922, \u00een partea de vest a cet\u0103\u021bii Alba-Iulia, cu o arhitectur\u0103 inspirat\u0103 de biserica domneasc\u0103 din T\u00e2rgovi\u0219te, \u00eenscris\u0103 \u00een curentul romantic ini\u021biat \u00een arta rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficial\u0103 de \u00eencoronare a regilor Rom\u00e2niei Mari, Ferdinand I \u0219i Maria, moment care a consfin\u021bit importan\u021ba istoric\u0103 a ora\u0219ului \u0219i rolul de capital\u0103 istoric\u0103. Preotul ne-a istorisit cum au decurs acele momente \u00een curtea bisericii \u0219i de cum am intrat \u00een biseric\u0103, pridvorul deschis cu arcade mari, iconostasul, mobilierul, stranele realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspira\u021bie br\u00e2ncoveneasc\u0103, totul p\u0103rea maiestos. De o parte \u0219i de alta a intr\u0103rii erau portretele suveranilor Rom\u00e2niei Mari \u2013 regele Ferdinand I \u00centregitorul \u0219i cu so\u021bia sa \u2013 Maria.<\/p>\n De cur\u00e2nd am citit discursul pe care la \u021binut MS Regele dup\u0103 semnarea actelor care oficializau Marea Unire: \u201eCu inima plin\u0103 de bucurie v\u0103 salut, domnii mei, ca pe solii frumoasei Transilvanii. Fi\u0163i binecuv\u00e2nta\u0163i \u00een incinta acestui palat care tr\u0103ie\u015fte \u015fi el cel mai mare eveniment din istoria modern\u0103 a Rom\u00e2niei! A\u0163i adus cu dumneavoastr\u0103 nu numai dorul acum \u00eemplinit al c\u00e2torva milioane de suflete, ci \u015fi inimile lor. La primirea fr\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi cordial\u0103 pe care v-am f\u0103cut-o a\u0163i putut sim\u0163i cum pulsul \u0163\u0103rii-mam\u0103 cunoa\u015fte acela\u015fi ritm cu al dumneavoastr\u0103. Chiar dac\u0103 Unirea tuturor rom\u00e2nilor reprezint\u0103 o necesitate istoric\u0103, \u00een\u0163eleas\u0103 de toate inimile patriotice de dincoace \u015fi de dincolo de Carpa\u0163i, de la Nistru p\u00e2n\u0103 la Tisa, totu\u015fi destinul a avut nevoie \u015fi de instrumentele lui: oameni care au \u0163inut sus steagul idealului na\u0163ional \u015fi i-au insuflat poporului spiritul rom\u00e2nesc, i-au \u00eent\u0103rit voin\u0163a, i-au o\u0163elit bra\u0163ul, pentru ca, \u00een ciuda tuturor vijeliilor epocii, cor\u0103bioara rom\u00e2nit\u0103\u0163ii s\u0103 ajung\u0103 la \u0163\u0103rmul dorit. Ast\u0103zi, c\u00e2nd \u00een fa\u0163a noastr\u0103 se afl\u0103 realizat m\u0103re\u0163ul edificiu al unit\u0103\u0163ii na\u0163ionale \u2013 edificiu pe care l-a \u00eenceput Mihai Viteazul \u2013 , eu \u00eemi dau tributul de recuno\u015ftin\u0163\u0103 tuturor celor care, pretutindeni unde se aud cuvinte rom\u00e2ne\u015fti, \u015fi-au pus \u00een serviciul idealului na\u0163ional sufletul lor \u015fi for\u0163a lor\u2026\u201d. <\/i><\/p>\n \u00a0* * *<\/p>\n Era \u00een anul 1943. Serbarea de sf\u00e2r\u0219it de an. \u00cenv\u0103\u021b\u0103toarea m\u0103 \u00eembr\u0103case \u00een costum de \u00eenger. Aveam aripi \u0219i trebuia s\u0103 dau din m\u00e2ini \u00een timp ce m\u0103 mi\u0219cam \u00een ritm de dans \u0219i \u00eemi pl\u0103cea acest rol. \u00cemi spusese c\u0103 sunt un \u00eenger, dar eu m\u0103 vedeam fluture, fiindc\u0103 rochi\u021ba f\u0103cut\u0103 din h\u00e2rtie creponat\u0103 era de culoare albastr\u0103 \u0219i avea aripi mari ca cele ale fluturelui\u2026 Mi-a dat \u0219i o poezie s-o \u00eenv\u0103\u021b \u0219i s-o recit. M-au ajutat s\u0103-mi dezbrac costuma\u021bia de \u00eenger, \u0219i m-am trezit dintr-o dat\u0103 \u00een fa\u021ba scenei, cu cortina tras\u0103 \u00een spatele meu, cu o adunare mare de p\u0103rin\u021bi \u0219i\u2026 am \u00eenceput s\u0103 recit. Ceea ce \u00eemi amintesc din poezie este doar un fragment: \u201eTu, R\u0103ducu lui t\u0103tucu, de ce pl\u00e2ngi? \u0218terge-\u021bi n\u0103sucul, tu, R\u0103ducu lui t\u0103tucu\u2026\u201d <\/i>Era \u00een timpul r\u0103zboiului, tat\u0103l copilului murise pe front \u0219i \u00eei vorbea de undeva din ceruri\u2026 \u00cen lini\u0219tea din sal\u0103, dintr-o dat\u0103 am auzit hohote de pl\u00e2ns \u0219i nu \u00een\u021belegeam de ce pl\u00e2ng mamele\u2026 Intonasem frumos spusele tat\u0103lui, cunosc\u00e2nd prea bine cum poate vorbi un tat\u0103 copilului s\u0103u, dar nu realizam c\u0103 \u00eei vorbise din ceruri\u2026 Mai t\u00e2rziu am \u00een\u021beles contextul \u00een care fusese scris\u0103 acea poezie: al Doilea R\u0103zboi Mondial \u00eencepuse \u00een septembrie 1939 cu invadarea Poloniei de c\u0103tre Germania, atr\u0103g\u00e2nd \u00een conflict Fran\u021ba, Anglia \u0219i Commonwealth-ul. Uniunea Sovietic\u0103 anexase partea de r\u0103s\u0103rit a Poloniei \u00een 1939 \u0219i declan\u0219ase un r\u0103zboi separat cu Finlanda, atacat\u0103 la r\u00e2ndul ei de Germania Nazist\u0103 \u00een 1941. Statele Unite ale Americii intraser\u0103 \u00een conflict la sf\u00e2r\u0219itul acelui an 1941, dup\u0103 Atacul de la Pearl Harbour. Dup\u0103 eliberarea Basarabiei \u0219i Bucovinei, la 22 iunie 1941, unit\u0103\u021bile rom\u00e2ne, oper\u00e2nd sub comandament general german, au luat parte la b\u0103t\u0103liile din Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului \u0219i Stalingrad. Pierderile din r\u00e2ndul militarilor rom\u00e2ni \u2013 mor\u021bi, r\u0103ni\u021bi \u0219i disp\u0103ru\u021bi \u00een anul 1941 au fost foarte mari, lor ad\u0103ug\u00e2ndu-se pierderile de la sf\u00e2r\u0219itul anului 1942 \u0219i \u00eenceputul anului 1943 (r\u0103zboiul sf\u00e2r\u0219indu-se \u00een 1945 cu \u00eenfr\u00e2ngerea puterilor Axei). Au pierit \u0219i militari \u0219i civili. Vie\u021bile \u0219i mor\u021bile dansau \u00eempreun\u0103 \u0219i \u201e\u00een orice clip\u0103 unul dintre parteneri c\u0103dea la picioarele celuilalt\u201d<\/i>. Fuseser\u0103 mul\u021bi, foarte mul\u021bi \u00eenvin\u0219i de moarte. Iat\u0103 de ce izbucniser\u0103 \u00een pl\u00e2ns mamele!<\/p>\n La sf\u00e2r\u0219itul acelui an \u0219colar p\u0103r\u0103seam frumoasa noastr\u0103 Transilvanie, al c\u0103rei nume provine din latin\u0103, men\u0163ionat pentru prima oar\u0103 \u00eentr-un document din secolul al XI-lea ca Ultra Silvam<\/i> (deosebit de \u00eemp\u0103durit), plec\u00e2nd \u00een cealalt\u0103 parte a \u021b\u0103rii, \u00een Oltenia, \u00een ora\u0219ul Tg. Jiu.<\/p>\n \n\n\n