DACA N-AR FI RADACINILE

Roots

Uneori copacii devin nervoși,

le tremură mădularele, dantelele lor verzi

sunt cuprinse de neastâmpăr,

văzduhul se ostenește și el să murmure ceva,

eu ascult…

Simt neastâmpărul lor, durerea,

când cerul le-încearcă răbdarea, puterea.

Mângâi scoarța aspră și rece a unui copac,

în brațe-l cuprind,

îmi așez genunchii pe rădăcinile lui,

privesc trunchiul însetat de absolut

și simt că aparțin Celui care mi-a dat viață,

că trebuie să mă ostenesc,

printre furtuni sufletul să mi-l cresc,

precum se ostenesc copacii…

 

Dacă n-ar fi rădăcinile – stâlpi în fundația gliei,

am vedea arborii în vânt, haotic zburând!?

 

Please rate this post.

About The Author

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.