DA-I DOAMNE ROMANULUI, MINTEA DE PE URMA!

images[2]

 „Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităţilor naţionale,

ci prin îndreptarea naturii omeneşti în general.”
– Dumitru Stăniloae

    Conform dicționarului mentalitatea este felul particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități, a unei epoci. În mai puține cuvinte, este un model mental specific unui anumit timp istoric. Este o stare de spirit, etimologia cuvântului mentalitate avându-și sursa în adjectivul mental, care se referă la spirit, la un mod de a cugeta. A nu se confunda cu prejudecata sau părerea, care este o idee preconcepută și adesea eronată, pe care și-o face cineva asupra unui lucru și adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație.

   Mentalitatea determină comportamentul, conduita, purtarea, acea modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații. Mentalitatea reprezintă modul de a gândi și simți al unui individ, al unei colectivități sociale sau al unui popor,  într-un cuvânt – ceea ce în limba germană a fost consacrat prin termenul Weltanschauung (privire înspre lume). Acest termen a fost folosit în filozofia germană și a desemnat modul în care individul înțelege și interpretează sensul lumii și al vieții. Termenul este utilizat ca sinonim pentru „părere despre lume și viață”, „convingere metafizică” sau „concepție metafizică”. Noțiunea de Weltanschauung  include atât convingerile sociale, „adevărurile” religioase sau nereligioase, în general toate reflecțiile privind rostul sau lipsa de rost a existenței lumii și a omului în lume.

   Mentalitatea poate influența semnificativ modul de reacție, adică comportamentul oamenilor, fiind influențată de diverși factori, cel al epocii istorice, ariei geografice, religiei, dezvoltării economico-sociale, gradului de pregătire și de cultură dobândit la nivel individual și colectiv. De îndată ce a fost dobândită, mentalitatea se modifică mai greu, ea fiind asemenea unei pietre asupra căreia trebuie acționat cu forță pentru a o putea mișca din loc. Fiecare epocă istorică s-a caracterizat printr-un anumit tip de mentalitate: mentalitatea erei sclavagiste, mentalitatea feudală, mentalitatea capitalistă, mentalitatea comunistă și iată acum – mentalitatea societății informaționale. Fiecare popor, dar și fiecare individ își are propria mentalitate și cultură, care-l conturează ca o entitate distinctă și îl însumează unei mentalități colective. „Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. În fiecare se arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită”, spunea Părintele Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare teolog ortodox contemporan. Asupra acelei nuanțe trebuie să gândim și să acționăm.

   Cu toate că în interiorul unei societăți membri ei au avut și au mentalități diferite de la o generație la alta, ceea ce duce uneori la conflicte între generații, omenirea a evoluat, creând, pe lângă bunuri materiale, valori spirituale, valori care au fost transmise și îmbogățite din generație în generație. În fiecare epocă, oamenii au avut o anumită educație, mentalitate și cultură. Era Internetului pe care o trăim, prezintă caracteristici specifice, tocmai datorate utilizării tehnologiei informației. Omul trăiește acum într-o societate cu mult mai multe cunoștințe, cu mari posibilități de informare rapidă și care îi dau posibilitatea unei mai rapide orientări și schimbări. „Poporul nostru nu e sceptic, ci realist; are o judecată lucidă şi un calm pe care nu şi-l pierde uşor. El intuieşte just până unde poate fi modificată realitatea cu puterile omeneşti”, spunea tot Părintele Dumitru Stăniloae.

   Noul mod de gândire caracterizat în primul rând prin adaptabilitate, nu se poate forma de la sine, automat și rapid. Schimbările mentalității se produc prin experiență, informare, educație și prin cultură. Mentalitatea poate fi schimbată în cele două tipuri de societăți: o societate închisă, caracterizată prin tendința de reproducere a stării existente, care elimină competiția valorică, și o societate deschisă, caracterizată prin tendința de depășire a stării actuale, care promovează competiția după anumite criterii. Drept consecință sunt create personalități reproductive, care receptează pasiv influențe externe, și personalități creative care receptează activ influențele externe, idealul erei informaționale fiind formarea personalității creatoare. Nu putem trăi fără încredere și speranță în progres!

   Unii au catalogat, greșit cred, mentalitatea românească ca fiind depresiv agresivă. S-a arătat însă corect că România parcurge crize de mai multe tipuri, cea mai profundă criză a ei fiind cea morală, care ne afectează pe toţi, la nivelul individului, familiei, comunităţii şi al naţiunii. Au trecut 25 de ani de la Revoluţie şi, în România, lucrurile nu au părut să meargă tocmai bine, existând o mare nemulţumire a  populaţiei datorată, în mare parte, crizei morale existente. C. Rădulescu Motru vorbea, la vremea sa, de oamenii de vocație care deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură: „Atât prețuiește un popor, cât prețuiesc oamenii săi de vocație. Suntem un neam bogat în însușiri sufletești. Locuim pe un pământ mănos și unitar din punct de vedere geografic […] Oamenii de vocație nu ne lipsesc”.

   Există țări considerate model de civilizaţie la care alte țări aspiră. Ele și-au construit imaginea pe baza respectului de sine şi al societăţii în care trăiesc și care pot constitui exemple pentru altele. Acest fapt se poate transfera la dimensiuni mai mici, cum ar fi anumite colectivități, anumite familii, anumiți indivizi.

   Cred că ceea ce ar trebui acum ar fi crearea unei solidarităţi și adoptată o viziune asupra viitorului României în lume. O nouă mentalitate poate deveni o sursă a unor bune acțiuni, schimbarea ei fiind așteptată de mulți, cu nerăbdare și speranță.

   Se spune că românii nu muncesc, lucru care nu este pe deplin justificat, întrucât adevărul este că mulți români nu au unde să muncească, românii sunt din fire harnici și muncitori, doar atitudinea față de muncă trebuie schimbată, este necesar de a munci într-un domeniu pentru care te-ai pregătit și cu încredere că munca îți va aduce mulțumire și satisfacție. Este o condiție de bază a unei mentalități corecte. Oamenii  trebuie să fie dirijați spre munca corespunzătore pregătirii și vocației, să existe acele locuri de muncă la care să se ajungă prin concursuri corecte, iar cei care se agață de politică fără pregătire și numai de a „trage” de timp și de a se îmbogăți, să fie înlăturați din politică, înlocuiți cu oameni care vor să depună eforturi în interesul bunului mers al țării. Mircea Eliade spunea: „Dacă fiecare om ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai”. Oamenii cu mentalitate mafiotă trebuie înlăturați, pentru a se termina odată cu înșelătoria, furtul și minciuna. Mai este importantă și ieșirea din starea de pasivitate, fiindcă românii au idei și trebuie să și le exprime, să colaboreze cu ceilalți din colectivul în care muncesc și să îndrăznească să-și spună punctul de vedere în mod civilizat, folosind atitudine și vocabular civilizat și nu mahalagismele folosite până acum de către conducătorii aleși, care au dat un nemeritat exemplu oamenilor.

   Sunt lucruri care trebuie îmbunătățite, adoptate, dar și valori care nu ar trebui înlocuite. Românii sunt calzi, prietenoși, ospitalieri, respectuoși față de tradiții și aceste calități trebuie menținute. Trebuie gândit, ales și însușit. Să scăpăm odată de bacşişul, plocoanele sau şpaga, obiceiuri împrumutate din vremea fanarioților, precum și permisivitatea și lipsa respectului față de lege, inspirate și folosite de societatea comunistă cu legile ei ipocrite, cu multe interpretări și „portițe de scăpare” care permiteau încălcarea lor. Legile trebuie să facă ordine în realitatea pe care o trăim și nicidecum dezordine. Istoricul Lucian Boia afirma: „Probabil că România va rămâne balansându-se încă mult timp între letargia orientală și rigoarea legilor și instituțiilor occidentale”. Sper să nu fie așa, sper că se va putea, totuși, produce schimbarea mai rapid, pornind de la fiecare individ care dorește binele țării și extinzându-se la întreaga societate. În fond, este un semn de noblețe mentală, spunea altcineva, să știi să admiri și să dobândești ceea ce te depășește și îți poate schimba viața în bine. Să ne dorim seriozitate, disciplină și distincție în limbaj.

   „Un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, realizat la scurt timp după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, arată că încrederea românilor în preşedintele ales Klaus Iohannis a crescut spectaculos după ultimul tur de scrutin, iar mai bine de jumătate din români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună”, este titlul unui articol din ziarul „Adevărul” de astăzi, 23 noiembrie 2014. „Dă-i Doamne românului, mintea de pe urmă!

DA-I DOAMNE ROMANULUI, MINTEA DE PE URMA!
Please rate this post.

About The Author

Related posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.