::: Preaplinul Tăcerilor :::

Activitate Literară:

• "Poemele iubirii"
• "Preaplinul Tăcerilor"
• "Articole, Eseuri"
• "Scrisori de departe"
• "Gânduri"
• "Singurătatea clipelor târzii"
• "Jurnal american"
• "Cartea mamei"
• "Suspine strigate"
• "Jurnalul unei veri"
• "Între spaimă și vis"
• "Îngerul scrie poemul"
• "Ultima piruetă"
• "Insomniile unei veri"
• "File de jurnal"
• "Mai sunt bărbați buni"
• "Piticul din ceașca de cafea"
• "Dincolo de noapte"
• "Albumul cu fotografii"
• "Dragostea mea cea mare"
• "Binele și răul"
• "Nopți albe"
• "Noapte de iarnă"

Un roman cu cheie iniţiatică

      Restaurat ca un sit al Memoriei nu mult transfigurative, cât realist scrutător, sit-ul – carte, din care inteligenţa senectuţii, înnobilată şi decantată de arderile suferinţelor – din perioada dictaturii, dinainte de exilul în U.S.A., romanul „Preaplinul tăcerilor” – este, unul al despresurării marilor tensiuni suferite într-o viaţă, prin mărturisiri şi mărturii de dinainte de emigrare, de ceea ce  pentru mulţi români pare a fi un Canaan, după exodul peste ocean. Cartea a apărut româneşte, în California sa rezidenţială, înţeleg după alte câteva – eseuri, proze, poezii, – şi desigur este una parabolic-evangheliară, aş spune cumva profetică, dacă înţelegem că istoria se repetă, după comunismul evocat de Vavila Popovici, milioane de români  sunt siliţi la un nou exod spre „canaanurile” occidentale.
      Cartea fiind a regresiunii şi evocării, a fost desigur şi a descărcării acelui „preaplin” – adică a traumaticelor, frustrantelor reprimări – din frică, din oroare, din instinctul auto-apărării Fiinţei feminine – familiale… de soţie ajunsă în văduvie… Povestea curge fluent, cu un stil alert şi în spirit creştin tradiţional, al Originii bucovinene…. Cred că în acutele schimbări de paradigme în literatura actuală, cel puţin în România unei culturi implozive şi deviaţionistă altfel, critica  unui roman biografic  mai ales,  pe fond clasic, NU ARE ROST să re-povestească „sfătuitor” şi cum se-ntâmplă „şcolăreşte”, didacticist, cartea distinsei doamne… Aşadar calea bună ar fi să ÎL CITEASCĂ direct, sau prin internet, cei ce vor să înţeleagă ce a fost nu demult cu „noi”, ca popor – experiment – mai ales după ultimul război, şi, să extragă din cartea-iniţiatică a autoarei, iluminare şi har – spre a le fi pilduitor. Romanul este de profundă morală creştină, prin sinceritatea mărturiei şi prin buna lecţie a  descrierii fără ţinte estetizante, aşadar este un roman – neo-testamentar în sensul teologic.  Cum autoarea  a avut primele  încercări  literare încă  din ţară, dinainte de  exil,  este greu pentru mine să  disting cărui  public anume  îi este adresat – atât celor de „acasă”, cât şi diasporei, desigur… Meritul d-sale este – consider – că „grupul-ţintă” al scrierilor suntem noi, ceilalţi care scriem, de pretutindeni!
      Vavila Popovici scrie într-un stil alert, captivant şi cu nerv narativ aproape telenovelistic, iar zona unde îl situez, este cea a cărţii creştine, unde gestul cărţii este gestul preotesei, al Mamei Dolores, cumva… Am citit şi cunosc multe cărţi de mărturie - mărturisitoare ale unor români din diaspore… Diverse ca stil, dar cu aceeaşi ţintă în fond teologică sau teosofică, indiferent de apartenenţa confesională. La urma urmei, romanul de acest tip este 1) catarsic, decantator de „preaplinul” memoriei  reprimate – subliminate, să-i spunem memoriei FREATICE.  2) demn a fi comunicat – cuminecat cu scop de învăţătură şi adevăr istoric restaurat…
   Este ora mărturiilor şi a mărturisirilor impregnate de empatia inconfundabilă a unei vieţi trăite dramatic dar DEMN, exemplar, aşadar modelator pentru sufletele deschise şi sinergice, într-o lume accelerat a corupţiei, aşadar a unei NOI STRICĂCIUNI.
      Concluzie: Poate că „preaplinul” este nu atât cel al memoriei raţionale, agitându-se în zonele subconştientului şi prin scriere, evocare, autoarea, aflată la o vârstă venerabilă,  ni se  confesează din irepresibila impulsie psihică  de apărare, de luciditate: nu doar celor personale, ci in extenso, ale unei memorii colective frustrate bestial de Monstrul Istoriei.
      Povestea - parabola romanului este astfel nu doar a cuiva, ci a mai multora…
Iar monstrul istoriei este monstrul perpetuat divers, disimulat, camuflat sau explodând hidos la răscruci, monstru Puterilor manipulatoare, „ secret-serviciile” – care fac şi desfac… lumea.
      Adaug motto-ul cărţii, semnificativ:

„Dacă se va întâmpla acum, nu va veni pe urmă.
Dacă nu va veni pe urmă, se va întâmpla acum.
De nu se va întâmpla acum, totuși va veni pe urmă.
Totul e să fii pregătit.” – William Shakespeare

      Recomand cui primeşte această carte. Cititorilor noştri, le recomandăm şi  excelentele eseuri ale Vavilei Popovici, în care vom distinge axiomatic ceea ce domnia-sa practică literar în roman, sau în poezie: un sens al devenirii umane întru divinitate.

EUGEN EVU      

* * * * *
* * *
*

 

 

Home | Contact |